http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Ovazul
Denumirea plantei: Ovaz (lat. Avena sativa)
Familia: Graminaceae
Denumiri populare: ovaz alb, ovaz negru, ovascior, ovasc, ovoz.
Ecologia si raspandirea:
Ovazul este o cereala anuala, de primăvara si de toamna, comuna in cultura de nutret, intalnita indeosebi în regiunile colinare si de munte.
Compozitie chimica:
hidrati de carbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme de vitamina D, un principiu similar foliculinei.
Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Carbohidratii: sucroza, amidon, acid fitic.
Acizii grasi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cuopru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Perioada de vegetatie:
Tulpina plantei este erecta, are 5-7 internodii goale în interior. Frunzele ovazului sunt plane. Inflorescenta plantei este un “chiorchine” drept si lung de 15-30 cm pe care cresc spiculete cu 2-3 flori. Planta infloreste in lunile iunie-august.
Perioada de recoltare:
Frunze, cu secera, inaintea formarii spicelor. Fructe, cu combina de cereale, iulie-august
Afectiuni pentru care se recomanda:
afectiuni digestive, afectiuni hepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice, anemie, angina, angiocolita, astenie fizica si psihica, astm, azotemie, bronsite, cancer, colecistita, colica renala si vezicala, contuzii in zona capului sau in regiunea gatului, crestere (in special copii mici), coxartroza, diabet, dureri dentare, dureri intercostale, epidermofitie, eruptii cutanate, guta, hemoptizie, hidropizie, impotenta sexuala, inflamatii, insomnii, insuficienta tiroidiana, junghiuri, laringita, litiaza urinara si biliara, lumbago, nastere dificila, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis, regenerarea sangelui, reumatism, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse, tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
are aproape acelasi continut ca si graul, dar mai multe grasimi nesaturate, contine intregul complex B, este foarte important pentru hranirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului
nervos si al uterului, analeptic, energizant, racoritor, diuretica, hipoglicemianta, stimulent tiroidian, rezolva sterilitatea si impotenta, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul dinsange. Este bogat in inhibitori ai proteozei si din aceasta cauza sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe care le dizolva in special la cancerul intestinal.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Supa deasa cu seminte de ovaz este meniul nordicilor si este foarte sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiuni din cele de mai sus. Se recomanda chiar si copiilor.
- Fulgii de ovaz sunt un aliment excelent la cei cu afectiunile de mai sus. Se poate consuma si de 3 ori pe zi. Acestia au fosfor, calciu, magneziu si sunt foarte usor asimilabile.
- Se vor fierbe 50 g de ovaz timp de 30 minute apoi se consuma. Este un laxativ si un bun diuretic.
- 20 g de fulgi se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se consuma. Este foarte bun la afectiunile interne din cele de mai sus inclusiv la litiaze.
- Apa de pe macerat se poate tine in gura contra durerilor de dinti. Se poate inghiti apoi.
- Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de 2 linguri se fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarte indicat in litiaze.
- Tinctura se prepara din 50 g de seminte care se macina, dupa care se va pune peste acestea 150 ml alcool alimentar de 70°.
Se va agita de mai multe ori pe zi. Se va tine 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua in insomnii 40 de picaturi la culcare, sau ca tratament se va lua cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.
Tinctura de ovaz este recomandata celor care sufere de insomnii, ea are in plus virtuti antiasmatice: in insomnii- 40 picaturi la culcare. In astenii 20 picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.
- Suc de mladite de ovaz recoltate inainte de a ajunge sa dea spicul. Se va putea pastra o perioada mai lunga daca se va pune peste acest suc dupa ce se filtreaza bine putin alcool alimentar, pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantitati oricat de mari in functie de toleranta individuala si de afectiunea care se trateaza. Se poate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe. Se poate folosi o perioada cat de lunga.
In traditia populara:
decoctul semintelor era un leac obisnuit contra tusei. Contra tusei magaresti, se folosea decoctul semintelor, sau ceaiul din paie si nuci verzi. Decoctul se mai tinea in gura contra durerilor de dinti. Semintele prajite se foloseau la oblojeli contra reumatismului. In unele parti se fierbea intr-o caldare si cand se racoreau se introduceau mainile sau picioarele si se tineau pana se racea. Decoctul se mai lua ca fortifiant, pentru intarirea plamanilor, contra diareei. Ceaiul si scaldatorile se foloseau pentru usurarea nasterilor. Aluat se punea pe umflaturi pentru a se retrage.
Denumiri populare: ovaz alb, ovaz negru, ovascior, ovasc, ovoz.
Ecologia si raspandirea:
Ovazul este o cereala anuala, de primăvara si de toamna, comuna in cultura de nutret, intalnita indeosebi în regiunile colinare si de munte.
Compozitie chimica:
hidrati de carbon, glucide, albumine, grasimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme de vitamina D, un principiu similar foliculinei.
Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Carbohidratii: sucroza, amidon, acid fitic.
Acizii grasi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cuopru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Perioada de vegetatie:
Tulpina plantei este erecta, are 5-7 internodii goale în interior. Frunzele ovazului sunt plane. Inflorescenta plantei este un “chiorchine” drept si lung de 15-30 cm pe care cresc spiculete cu 2-3 flori. Planta infloreste in lunile iunie-august.
Perioada de recoltare:
Frunze, cu secera, inaintea formarii spicelor. Fructe, cu combina de cereale, iulie-august
Afectiuni pentru care se recomanda:
afectiuni digestive, afectiuni hepatice, afectiuni neurologice, afectiuni pulmonare, afectiuni splenice, anemie, angina, angiocolita, astenie fizica si psihica, astm, azotemie, bronsite, cancer, colecistita, colica renala si vezicala, contuzii in zona capului sau in regiunea gatului, crestere (in special copii mici), coxartroza, diabet, dureri dentare, dureri intercostale, epidermofitie, eruptii cutanate, guta, hemoptizie, hidropizie, impotenta sexuala, inflamatii, insomnii, insuficienta tiroidiana, junghiuri, laringita, litiaza urinara si biliara, lumbago, nastere dificila, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis, regenerarea sangelui, reumatism, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse, tuse convulsiva, ulcer varicos, uremie.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
are aproape acelasi continut ca si graul, dar mai multe grasimi nesaturate, contine intregul complex B, este foarte important pentru hranirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului
nervos si al uterului, analeptic, energizant, racoritor, diuretica, hipoglicemianta, stimulent tiroidian, rezolva sterilitatea si impotenta, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul dinsange. Este bogat in inhibitori ai proteozei si din aceasta cauza sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe care le dizolva in special la cancerul intestinal.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Supa deasa cu seminte de ovaz este meniul nordicilor si este foarte sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiuni din cele de mai sus. Se recomanda chiar si copiilor.
- Fulgii de ovaz sunt un aliment excelent la cei cu afectiunile de mai sus. Se poate consuma si de 3 ori pe zi. Acestia au fosfor, calciu, magneziu si sunt foarte usor asimilabile.
- Se vor fierbe 50 g de ovaz timp de 30 minute apoi se consuma. Este un laxativ si un bun diuretic.
- 20 g de fulgi se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se consuma. Este foarte bun la afectiunile interne din cele de mai sus inclusiv la litiaze.
- Apa de pe macerat se poate tine in gura contra durerilor de dinti. Se poate inghiti apoi.
- Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de 2 linguri se fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarte indicat in litiaze.
- Tinctura se prepara din 50 g de seminte care se macina, dupa care se va pune peste acestea 150 ml alcool alimentar de 70°.
Se va agita de mai multe ori pe zi. Se va tine 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua in insomnii 40 de picaturi la culcare, sau ca tratament se va lua cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.
Tinctura de ovaz este recomandata celor care sufere de insomnii, ea are in plus virtuti antiasmatice: in insomnii- 40 picaturi la culcare. In astenii 20 picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.
- Suc de mladite de ovaz recoltate inainte de a ajunge sa dea spicul. Se va putea pastra o perioada mai lunga daca se va pune peste acest suc dupa ce se filtreaza bine putin alcool alimentar, pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantitati oricat de mari in functie de toleranta individuala si de afectiunea care se trateaza. Se poate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe. Se poate folosi o perioada cat de lunga.
In traditia populara:
decoctul semintelor era un leac obisnuit contra tusei. Contra tusei magaresti, se folosea decoctul semintelor, sau ceaiul din paie si nuci verzi. Decoctul se mai tinea in gura contra durerilor de dinti. Semintele prajite se foloseau la oblojeli contra reumatismului. In unele parti se fierbea intr-o caldare si cand se racoreau se introduceau mainile sau picioarele si se tineau pana se racea. Decoctul se mai lua ca fortifiant, pentru intarirea plamanilor, contra diareei. Ceaiul si scaldatorile se foloseau pentru usurarea nasterilor. Aluat se punea pe umflaturi pentru a se retrage.
preluare de pe: http://romania-otaraminunata.blogspot.com/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Orzul
Denumirea plantei: Orz (lat. Hordeum vulgare)
Familia: Graminae
Denumiri populare: icimie, orz de primavara, orz de toamna, orz tuns, orz tepos sau orzoaica de primavara.
Ecologia si raspandirea:
Orzul este adaptat la diferite conditii de vegetatie datorita plasticitatii ecologice ridicate. Astfel, in emisfera nordica se poate cultiva pana la paralela de 70 latitudine nordica (Norvegia), iar altitudinal depaseste 2000 m
Compozitie chimica:
hordeina (alcaloid), maltina, proteine, amidon, celuloza, saruri de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, in special maltul incoltit. Enzime, fibre solubile, gluten in cantitate mica. Samanta incoltita este mult mai consistenta, cu mai multe vitamine, hormoni, etc, care o face sa fie foarte indicata in multe afectiuni pe care le rezolva. De asemenea frunzele recoltate atunci cand inca nu s-a format spicul sunt cel mai util medicament in lupta cu cancerul. Contine ca toate cerealele inhibitori ai proteazei care neutralizeaza agentii cancerigeni, mai ales la nivelul intestinelor
Perioada de vegetatie:
Orzul are o radacina fasciculata slab dezvoltata si o tulpina in forma unui pai inalt de 30-150 cm. Frunzele sunt verzi-pal, fara perisori. Tulpina se termina cu un spic lung de 4-13 cm, paros pe margine, format din segmente drepte. Planta infloreste in lunile iunie-iulie. Fructele au forma fusiforma, umflata la mijloc si ascutita la ambele capete.
Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decit griul, secara si ovazul. Orzul de primavara (furajer) avind perioada de vegetatie scurta, reuseste in climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea ceruta in fabricarea berii se cultiva in zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic in boabe este mai scazut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decit griul sau secara de toamna rezistind pina la -15 grade C., la nivelul nodului de infratire daca a parcurs procesul de calire. Avind perioada de vegetatie mai scurta orzul evita seceta, maturizindu-se inainte de secetele de vara. Perioada de recoltare:
Recoltarea orzului incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16-17%. Orzoaica pentru malt nu se recolteaza la umiditate mai ridicata de 15%, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a boabelor.
Afectiuni pentru care se recomanda:
stomatita, traheite, transpiratie excesiva, tromboflebite, tuberculoza, tulburari de menopauza, tumori, tuse, tuse convulsiva, ulcer, ulcer varicos, viroza pulmonara, afectiuni hepatice, afectiuni oculare, afectiuni pulmonare, afectiuni tiroidiene, afectiunile vezicii urinare, afte bucale, alopecie, amigdalita, angina, anemie, aritmie, artrita, anorexie, astm, cancer, cardiopatie ischemica, ciroza hepatica, cistite, colecistita, acnee, afectiunile cailor urinare, afectiuni dermatologice, afectiunile gatului, colica abdominala, colita, convalescenta, debilitate, dereglari hormonale, dermatita, demineralizare, dezinterie, diabet, diaree, dischinezie biliara, disfagie, dismenoree, dispepsie, dureri de piept, eczeme, efelide, enterocolite, epilepsie, febra tifoida, fistule perianale, fracturi, frigiditate, friguri, furuncul, gripa, hemofilie, hemoroizi, hepatita virala, hepatita cronica, hipertensiune arteriala, imfarct miocardic, impetigo, inflamarea cailor urinare, inflamarea plamanilor, imflamatia splinei, impotenta sexuala, imunitate, insomnie, insuficienta hepatica, intoxicatii, laringita, lauzie, lombo-sciatica, mastoze- chistice, nefrite, neurastenie, ateroscleroza cerebrala, atonie gastrica si intestinala, avitaminoza, bronsiectazie, bronsite cronice, nevralgie faciala, nevralgie de trigemen, obezitate, orjelet, osteoporoza, pancreatita, paralizie, pareza, polinevrita, raceli, rahitism, retard psiho- motor, reumatism acut, rinita, schizofrenie, scleroza multipla, scorbut, stari depresive, sterilitate.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
antidiareic, antiinflamator, emolient, drenor hepatic, hipotensor, intareste organismul, potoleste tusea, racoritor, regleaza tensiunea arteriala, stimulator digestiv, stimulator al potentei sexuale, tonic general si al sistemului nervos in special, tonic cardiac etc. se indica pentru reglarea intestinala indiferent ca este vorba despre constipatie sau diaree, chiar si in cazurile cronice o cura cu ovaz sub forma de semninte timp de 30 de zile rezolva cel mai regel organism.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- 50 g de seminte se pun la 1 litru de apa. Fierte apoi 30 minute dupa care se strecoara si se consuma. Se poate consuma numai apa dupa strecurare sau mai util este sa se consume si semintele fierte. Se poate consuma in fiecare zi.
- Se poate fierbe de asemenea 100 g de orz seminte intr-un litru de apa. Dupa aceasta se va trece orzul prin masina de carne dupa ce se strecoara si dupa macinare se amesteca cu lichidul in care a fiert. Se poate adauga miere in cazul ca nu exista diabet.
- 50 g de orz seminte nedecorticate se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se va consuma apa de pe acestea ca laxativ si nutritiv.
- Fulgi de orz pentreu enerocolite si afectiuni intestinale, hepatice, etc.
- Se va pune seminte intr-un borcan mai mare 200 g seminte care se vor lasa cu apa timp de 8 ore, dupa aceasta perioada se va spala cu apa rece. Se mai lasa apoi o perioada de 8 ore si se spala din nou la fiecare 8 ore. Se va lasa cu putina apa. Dupa ce a iesit coltul verde, se spala bine cu multa apa, dupa care se trec prin masina de carne, dupa care se stoarce pasta vegetala obtinuta in tifon, strangandu-se sucul intr-un pahar.
Se consuma cate 2 linguri inainte de fiecare masa o perioada mai lunga. Este foarte util in toate afectiunile interne. Se poate adauga orice suc de fructe la acest preparat fiind mai gustos.
- Suc de orz verde cate 50 ml de 3 ori pe zi in afectiunile mai grave, inclusiv pentru cancer, scleroza, etc. Se fac cure de minimum 21 zile apoi 7 zile pauza si se pot relua.
In traditia populara:
orzul fiert in lapte dulce se intrebuinta contra tusei; fiert in apa, se faceau decocturi si cu ele gargara la copii in durerile de gat, fiert in vin se dadea lauzelor pentru a le intarii.
Familia: Graminae
Denumiri populare: icimie, orz de primavara, orz de toamna, orz tuns, orz tepos sau orzoaica de primavara.
Ecologia si raspandirea:
Orzul este adaptat la diferite conditii de vegetatie datorita plasticitatii ecologice ridicate. Astfel, in emisfera nordica se poate cultiva pana la paralela de 70 latitudine nordica (Norvegia), iar altitudinal depaseste 2000 m
Compozitie chimica:
hordeina (alcaloid), maltina, proteine, amidon, celuloza, saruri de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, in special maltul incoltit. Enzime, fibre solubile, gluten in cantitate mica. Samanta incoltita este mult mai consistenta, cu mai multe vitamine, hormoni, etc, care o face sa fie foarte indicata in multe afectiuni pe care le rezolva. De asemenea frunzele recoltate atunci cand inca nu s-a format spicul sunt cel mai util medicament in lupta cu cancerul. Contine ca toate cerealele inhibitori ai proteazei care neutralizeaza agentii cancerigeni, mai ales la nivelul intestinelor
Perioada de vegetatie:
Orzul are o radacina fasciculata slab dezvoltata si o tulpina in forma unui pai inalt de 30-150 cm. Frunzele sunt verzi-pal, fara perisori. Tulpina se termina cu un spic lung de 4-13 cm, paros pe margine, format din segmente drepte. Planta infloreste in lunile iunie-iulie. Fructele au forma fusiforma, umflata la mijloc si ascutita la ambele capete.
Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decit griul, secara si ovazul. Orzul de primavara (furajer) avind perioada de vegetatie scurta, reuseste in climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea ceruta in fabricarea berii se cultiva in zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic in boabe este mai scazut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decit griul sau secara de toamna rezistind pina la -15 grade C., la nivelul nodului de infratire daca a parcurs procesul de calire. Avind perioada de vegetatie mai scurta orzul evita seceta, maturizindu-se inainte de secetele de vara. Perioada de recoltare:
Recoltarea orzului incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16-17%. Orzoaica pentru malt nu se recolteaza la umiditate mai ridicata de 15%, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a boabelor.
Afectiuni pentru care se recomanda:
stomatita, traheite, transpiratie excesiva, tromboflebite, tuberculoza, tulburari de menopauza, tumori, tuse, tuse convulsiva, ulcer, ulcer varicos, viroza pulmonara, afectiuni hepatice, afectiuni oculare, afectiuni pulmonare, afectiuni tiroidiene, afectiunile vezicii urinare, afte bucale, alopecie, amigdalita, angina, anemie, aritmie, artrita, anorexie, astm, cancer, cardiopatie ischemica, ciroza hepatica, cistite, colecistita, acnee, afectiunile cailor urinare, afectiuni dermatologice, afectiunile gatului, colica abdominala, colita, convalescenta, debilitate, dereglari hormonale, dermatita, demineralizare, dezinterie, diabet, diaree, dischinezie biliara, disfagie, dismenoree, dispepsie, dureri de piept, eczeme, efelide, enterocolite, epilepsie, febra tifoida, fistule perianale, fracturi, frigiditate, friguri, furuncul, gripa, hemofilie, hemoroizi, hepatita virala, hepatita cronica, hipertensiune arteriala, imfarct miocardic, impetigo, inflamarea cailor urinare, inflamarea plamanilor, imflamatia splinei, impotenta sexuala, imunitate, insomnie, insuficienta hepatica, intoxicatii, laringita, lauzie, lombo-sciatica, mastoze- chistice, nefrite, neurastenie, ateroscleroza cerebrala, atonie gastrica si intestinala, avitaminoza, bronsiectazie, bronsite cronice, nevralgie faciala, nevralgie de trigemen, obezitate, orjelet, osteoporoza, pancreatita, paralizie, pareza, polinevrita, raceli, rahitism, retard psiho- motor, reumatism acut, rinita, schizofrenie, scleroza multipla, scorbut, stari depresive, sterilitate.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
antidiareic, antiinflamator, emolient, drenor hepatic, hipotensor, intareste organismul, potoleste tusea, racoritor, regleaza tensiunea arteriala, stimulator digestiv, stimulator al potentei sexuale, tonic general si al sistemului nervos in special, tonic cardiac etc. se indica pentru reglarea intestinala indiferent ca este vorba despre constipatie sau diaree, chiar si in cazurile cronice o cura cu ovaz sub forma de semninte timp de 30 de zile rezolva cel mai regel organism.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- 50 g de seminte se pun la 1 litru de apa. Fierte apoi 30 minute dupa care se strecoara si se consuma. Se poate consuma numai apa dupa strecurare sau mai util este sa se consume si semintele fierte. Se poate consuma in fiecare zi.
- Se poate fierbe de asemenea 100 g de orz seminte intr-un litru de apa. Dupa aceasta se va trece orzul prin masina de carne dupa ce se strecoara si dupa macinare se amesteca cu lichidul in care a fiert. Se poate adauga miere in cazul ca nu exista diabet.
- 50 g de orz seminte nedecorticate se pun la 250 ml apa si se lasa de seara pana dimineata cand se va consuma apa de pe acestea ca laxativ si nutritiv.
- Fulgi de orz pentreu enerocolite si afectiuni intestinale, hepatice, etc.
- Se va pune seminte intr-un borcan mai mare 200 g seminte care se vor lasa cu apa timp de 8 ore, dupa aceasta perioada se va spala cu apa rece. Se mai lasa apoi o perioada de 8 ore si se spala din nou la fiecare 8 ore. Se va lasa cu putina apa. Dupa ce a iesit coltul verde, se spala bine cu multa apa, dupa care se trec prin masina de carne, dupa care se stoarce pasta vegetala obtinuta in tifon, strangandu-se sucul intr-un pahar.
Se consuma cate 2 linguri inainte de fiecare masa o perioada mai lunga. Este foarte util in toate afectiunile interne. Se poate adauga orice suc de fructe la acest preparat fiind mai gustos.
- Suc de orz verde cate 50 ml de 3 ori pe zi in afectiunile mai grave, inclusiv pentru cancer, scleroza, etc. Se fac cure de minimum 21 zile apoi 7 zile pauza si se pot relua.
In traditia populara:
orzul fiert in lapte dulce se intrebuinta contra tusei; fiert in apa, se faceau decocturi si cu ele gargara la copii in durerile de gat, fiert in vin se dadea lauzelor pentru a le intarii.
preluare de pe: http://www.tratament.net/orzul/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Orezul
Denumirea plantei: Orez (lat.Oryza sativa)
Familia: Poaceae
Denumiri populare: oriz, peringi, pilan, riscas
Ecologia si raspandirea:
Ocupand putin peste 15 % din suprafata arabila a globului, orezul (Oryza saliva L) este cereala numarul unu a lumii. Cultivat pe toate continentele, din zona tropicala pana in zona temperata si de la nivelul marii pana la 3000 m in Nepal, este o planta cu plasticitate ecologica mare.
Compozitie chimica: orezul brut- vitaminele: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E.
Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina.
Acizii grasi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic.
Fosfolipide, carbohidrati, mineralele: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, nichel, molibden, fosfor, fluor, iod, bor, seleniu.
Perioada de vegetatie:
La latitudinile noastre insamantarea este facuta primavara (martie – aprilie) direct in orezarii sau mai adesea in pepiniera (rasadnita), de unde plantele tinere vor fi transportate in orezarie dupa 40 – 50 de zile. Ciclul de vegetatie variaza de la 120 zile pentru soiurile timpurii la 180 zile pentru soiurile obisnuite.
In timpul cresterii orezariile trebuie sa fie de mai multe ori plivite de buruieni iar apa sa fie pastrata la un nivel si temperatura constanta 20 – 24 grade C.
Perioada de recoltare:
Recoltatul se realizeaza dupa secarea orezariilor si orezul nedecorticat este uscat inainte de a fi supus unor laborioase prelucrari succesive.
Orezul recoltat trebuie sa fie macinat inainte de preparare alimentara. Rezultatul simplei macinari este orezul brun, in timp ce decorticarea suplimentara duce la formarea orezului alb, mai rezistent decat orezul brun in conditiile climei tropicale.
Afectiuni pentru care se recomanda:
acnee, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni renale, afte bucale, angina, anorexie, arsuri, azotemie, boli dermatologice, cancer de colon, cancer de prostata, cancer de san, colite de fermentatie, cosmetica, crestere, diaree, eczeme zemuinde, edeme de origine cardio-renale, enterita, fermentatii intestinale, hiperazotemoie, hipertensiune, inflamatii cutanate, ingrijirea tenului, insuficienta renala, leziuni inflamatorii supurate, litiaze, meteorism, obezitate, psoriazis, rani, surmenaj, tegumente iritate, uremie.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
este comparabil cu graul in ceea ce priveste valoarea nutritionala fiind bogat in glucide si proteine. Contine inhibitori ai proteazei ca si celelelte cereale deci este foarte util in lupta contra cancerului fiind antitumoral. Taratele de orez consumate cate o lingurita pe zi este suficient ca sa va fereasca de litiaza renala deoarece contine acid fitic si fitati care absorb din intestin calciul aflat in exces. Astringente, analeptice, antidiareic, constructoare, carminativ, dietetic, diuretice (favorizeaza eliminarea ureei), energetice, emolient, energizant, nutritiv, racoritor, regenerator, scade presiunea sangelui, hipotensoare, ajuta la vindecarea unor forme de cancer, vindeca psoriazisul, elimina caloriile in exces. Taratele scad colesterolul din sange.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Se va fierbe orez 50 g in 500 ml apa pana se fierbe bobul. Se consuma apa si mucilagiile si se mananca orezul in afectiunile de mai sus. Se poate folosi in orice preparat culinar cat de mult suporta fiecare in parte si in functie de reactia organismului si de afectiune.
- 1 lingura de orez nedecorticat se va pune la 250 ml apa de seara si dimineata se consuma aceasta apa mai multe zile la rand. Este foarte util in toate afectiunile renale, gastrointestinale, hiperazotemie
- Pudra de orez se aplica extern simplu se pune in mana si se maseaza fata cu aceasta pudra, apoi se spala cu apa calduta, sau sub forma de masca cu alte preparate, oua, miere, etc. In afectiunile pielii. Se foloseste foarte mult in cosmetica la diferite masti pentru tratamentele diferitelor defecte ale pielii.
- Faina de orez se amesteca cu faina de soia in proportie de 1/1 si se amesteca cu apa obtinandu-se o pasta care se aplica pe fata, fiind indicata in special la tenurile obosite.
- Faina de orez, amestecata cu ulei in proportii diferite formand o pasta se aplica pe tenurile iritate. Se tin 2-3 ore apoi se vor spala cu apa calda.
In traditia populara: apa in care se spala orezul se lua, in unele sate, pentru leucoree. Decoctul se bea in bolile de rinichi, iar cu faina fiarta se faceau legaturi la umflaturi.
Familia: Poaceae
Denumiri populare: oriz, peringi, pilan, riscas
Ecologia si raspandirea:
Ocupand putin peste 15 % din suprafata arabila a globului, orezul (Oryza saliva L) este cereala numarul unu a lumii. Cultivat pe toate continentele, din zona tropicala pana in zona temperata si de la nivelul marii pana la 3000 m in Nepal, este o planta cu plasticitate ecologica mare.
Compozitie chimica: orezul brut- vitaminele: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E.
Aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina.
Acizii grasi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic.
Fosfolipide, carbohidrati, mineralele: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, nichel, molibden, fosfor, fluor, iod, bor, seleniu.
Perioada de vegetatie:
La latitudinile noastre insamantarea este facuta primavara (martie – aprilie) direct in orezarii sau mai adesea in pepiniera (rasadnita), de unde plantele tinere vor fi transportate in orezarie dupa 40 – 50 de zile. Ciclul de vegetatie variaza de la 120 zile pentru soiurile timpurii la 180 zile pentru soiurile obisnuite.
In timpul cresterii orezariile trebuie sa fie de mai multe ori plivite de buruieni iar apa sa fie pastrata la un nivel si temperatura constanta 20 – 24 grade C.
Perioada de recoltare:
Recoltatul se realizeaza dupa secarea orezariilor si orezul nedecorticat este uscat inainte de a fi supus unor laborioase prelucrari succesive.
Orezul recoltat trebuie sa fie macinat inainte de preparare alimentara. Rezultatul simplei macinari este orezul brun, in timp ce decorticarea suplimentara duce la formarea orezului alb, mai rezistent decat orezul brun in conditiile climei tropicale.
Afectiuni pentru care se recomanda:
acnee, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni renale, afte bucale, angina, anorexie, arsuri, azotemie, boli dermatologice, cancer de colon, cancer de prostata, cancer de san, colite de fermentatie, cosmetica, crestere, diaree, eczeme zemuinde, edeme de origine cardio-renale, enterita, fermentatii intestinale, hiperazotemoie, hipertensiune, inflamatii cutanate, ingrijirea tenului, insuficienta renala, leziuni inflamatorii supurate, litiaze, meteorism, obezitate, psoriazis, rani, surmenaj, tegumente iritate, uremie.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
este comparabil cu graul in ceea ce priveste valoarea nutritionala fiind bogat in glucide si proteine. Contine inhibitori ai proteazei ca si celelelte cereale deci este foarte util in lupta contra cancerului fiind antitumoral. Taratele de orez consumate cate o lingurita pe zi este suficient ca sa va fereasca de litiaza renala deoarece contine acid fitic si fitati care absorb din intestin calciul aflat in exces. Astringente, analeptice, antidiareic, constructoare, carminativ, dietetic, diuretice (favorizeaza eliminarea ureei), energetice, emolient, energizant, nutritiv, racoritor, regenerator, scade presiunea sangelui, hipotensoare, ajuta la vindecarea unor forme de cancer, vindeca psoriazisul, elimina caloriile in exces. Taratele scad colesterolul din sange.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Se va fierbe orez 50 g in 500 ml apa pana se fierbe bobul. Se consuma apa si mucilagiile si se mananca orezul in afectiunile de mai sus. Se poate folosi in orice preparat culinar cat de mult suporta fiecare in parte si in functie de reactia organismului si de afectiune.
- 1 lingura de orez nedecorticat se va pune la 250 ml apa de seara si dimineata se consuma aceasta apa mai multe zile la rand. Este foarte util in toate afectiunile renale, gastrointestinale, hiperazotemie
- Pudra de orez se aplica extern simplu se pune in mana si se maseaza fata cu aceasta pudra, apoi se spala cu apa calduta, sau sub forma de masca cu alte preparate, oua, miere, etc. In afectiunile pielii. Se foloseste foarte mult in cosmetica la diferite masti pentru tratamentele diferitelor defecte ale pielii.
- Faina de orez se amesteca cu faina de soia in proportie de 1/1 si se amesteca cu apa obtinandu-se o pasta care se aplica pe fata, fiind indicata in special la tenurile obosite.
- Faina de orez, amestecata cu ulei in proportii diferite formand o pasta se aplica pe tenurile iritate. Se tin 2-3 ore apoi se vor spala cu apa calda.
In traditia populara: apa in care se spala orezul se lua, in unele sate, pentru leucoree. Decoctul se bea in bolile de rinichi, iar cu faina fiarta se faceau legaturi la umflaturi.
preluare de pe: http://www.tratament.net/orezul/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Patrunjelul
Denumirea plantei: Patrunjel (Petroselinum crispus)
Familia: Umbelliferae (Apiaceae)
Denumire latina: Levisticum
Ecologia si raspandirea:
Se cultiva pe toata planeta, este utilizat in toate bucatariile lumii. si atinge inaltimea de 25 – 30 cm, iar tulpinile purtatoare de flori, de pana la 0,6 m inaltime.
Compozitie chimica: apeina, betacaroten, brom,clorofila, cumarina, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilena, principiu estrogen, pinena, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esentiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, E, vitamina C mai multa ca portocala sau lamaia. Acid pantotenic, linolinic.
Perioada de vegetatie:
Patrunjelul se cultiva tot timpul anului in gradini, ferme, si sere.
Perioada de recoltare:
Toate partile plantei au aceeasi aroma caracteristica, dar cel mai puternic se manifesta in radacina.
Frunzele proaspete ale patrunjelului sunt cele mai folosite ca garnitura.
Afectiuni pentru care se recomanda:
abcese, acnee, afectiuni oculare, afectiuni digestive, afectiuni dermatologice, afectiunile prostatei, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, ascita, astenie, atonia vezicii biliare si digestiva, balonari, bolile vezicii urinare (ajuta in special in retinerea urinei), cancer in special cel intestinal sau digestiv, dar si celelalte forme, celulite, cistite, colecistite, colesterol in exces, colici, colite de putrefactie, contuzii, dermatoze, dismenoree, dispepsii, dureri de stomac, edeme cardio-renale (inlatura apa in exces), febre intermitente, flatulenta, gastrita hipoacida, guta, hepatism, hipertensiune arteriala, incontinenta urinara cu lamaie, infectii diverse, litiaza biliara, litiaza renala, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziti intestinali, pete ale pielii, pistrui, psoriazis, reumatism, tulburari de ciclu menstrual, tumori, ulcer stomacal, vicii ale sangelui.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
stimulent general atat nervos cat si muscular, regleaza glandele endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic, diuretic, regleaza menstrele, elimina ureea, elimina acidul uric, la fel clorurile in exces, stimulent si regenerator al fibrelor musculare in special al celor ale musculaturii netede ( intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, repara pielea efectiv.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Frunze maruntite proaspete se consuma cate 1-3 lingurite o data in afectiunile mai grave.
- 2 lingurite de planta (frunze) la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute si se consuma dupa strecurare.
- 2 lingurite de planta-radacina, frunze se taie marunt. Se pun in 250 ml apa se fierb timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma zilnic trei astfel de ceaiuri.
- O jumatate de kg de radacina se va fierbe intr-un litru de apa pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic cate o portie dimineata si una seara in edeme sau in cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afectiunile pielii.
- Se va macina o lingurita de seminte de patrunjel si se va pune in gura sub limba pentru 10 minute dupa care se va inghitii. Este un tratament pentru afectiunile endocrine in special sau pentru menstre dureroase.
- Se va taia marunt frunza de patrunjel si se pune cat sa o acopere otet alimentar, se va lasa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi pana la disparitie cu un tampon de vata.
- Suc proaspat se poate consuma in amestec cu suc de morcovi sau alte plante in cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. Nediluat cu alte sucuri deoarece este prea puternic.
- In apa de spalat se poate pune decoct de radacina de patrunjel. Pentru aceasta se va fierbe un kg de radacina in 5 litri de apa timp de o ora, dupa care se strecoara si se pune in cada. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela si albi pielea.
Mentionam ca daca se consuma zilnic de 3 ori cate 20 ml de suc de patrunjel impreuna cu alte sucuri ajuta foarte mult la vindecarea cancerului.
- Spalaturi vaginale se pot face cu oricare din cele de mai sus cu cantitate dubla de planta.
- Pe piele in cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasma cu radacina de patrunjel fiarta, transformata pasta si aplicata sub pansament peste noapte.
In traditia populara: patrunjelul fiert in lapte dulce se folosea la alinarea durerilor cauzate de orice buba. In tinutul Sucevei, se fierbea in lapte dulce, se amesteca cu camfor pisat si albus de ou apoi se lega la gat in umflaturi. In multe parti se folosea ca diuretic. Se dadea ca sa porneasca udul si in ascita. Se fierbea inabusit, intr-o oala noua, 6-10 radacini cu 2,5 oca de apa, pana scadea la jumatate de oca. Patrunjelul taiat marunt se amesteca bine cu faina de in, se intindea pe o bucata de panza, apoi se punea pe burta, iar zeama se bea. Alte babe dadeau de baut patrunjel fiert cu chimen si boabe de ienupar. Decoctul se mai bea si la oprirea udului si de catre cei cu pietre la rinichi. Se mai lua primavara, timp mai indelungat pentru curatirea sangelui. Din radacina si frunze fierte in lapte dulce, cu faina de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grasime de pe trupul unor copii cand se nasteau, apoi se punea la femei la san, cand se inflamau. La hemoroizi si prolaps rectal patrunjei pisati muiati in otet si incalziti la foc, se foloseau la oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.
Contraindicatii:
Patrunjelul nu va fi utilizat de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat.
Familia: Umbelliferae (Apiaceae)
Denumire latina: Levisticum
Ecologia si raspandirea:
Se cultiva pe toata planeta, este utilizat in toate bucatariile lumii. si atinge inaltimea de 25 – 30 cm, iar tulpinile purtatoare de flori, de pana la 0,6 m inaltime.
Compozitie chimica: apeina, betacaroten, brom,clorofila, cumarina, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilena, principiu estrogen, pinena, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esentiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, E, vitamina C mai multa ca portocala sau lamaia. Acid pantotenic, linolinic.
Perioada de vegetatie:
Patrunjelul se cultiva tot timpul anului in gradini, ferme, si sere.
Perioada de recoltare:
Toate partile plantei au aceeasi aroma caracteristica, dar cel mai puternic se manifesta in radacina.
Frunzele proaspete ale patrunjelului sunt cele mai folosite ca garnitura.
Afectiuni pentru care se recomanda:
abcese, acnee, afectiuni oculare, afectiuni digestive, afectiuni dermatologice, afectiunile prostatei, afectiuni vasculare, anemie, anorexie, ascita, astenie, atonia vezicii biliare si digestiva, balonari, bolile vezicii urinare (ajuta in special in retinerea urinei), cancer in special cel intestinal sau digestiv, dar si celelalte forme, celulite, cistite, colecistite, colesterol in exces, colici, colite de putrefactie, contuzii, dermatoze, dismenoree, dispepsii, dureri de stomac, edeme cardio-renale (inlatura apa in exces), febre intermitente, flatulenta, gastrita hipoacida, guta, hepatism, hipertensiune arteriala, incontinenta urinara cu lamaie, infectii diverse, litiaza biliara, litiaza renala, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziti intestinali, pete ale pielii, pistrui, psoriazis, reumatism, tulburari de ciclu menstrual, tumori, ulcer stomacal, vicii ale sangelui.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
stimulent general atat nervos cat si muscular, regleaza glandele endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic, diuretic, regleaza menstrele, elimina ureea, elimina acidul uric, la fel clorurile in exces, stimulent si regenerator al fibrelor musculare in special al celor ale musculaturii netede ( intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, repara pielea efectiv.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
- Frunze maruntite proaspete se consuma cate 1-3 lingurite o data in afectiunile mai grave.
- 2 lingurite de planta (frunze) la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute si se consuma dupa strecurare.
- 2 lingurite de planta-radacina, frunze se taie marunt. Se pun in 250 ml apa se fierb timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma zilnic trei astfel de ceaiuri.
- O jumatate de kg de radacina se va fierbe intr-un litru de apa pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic cate o portie dimineata si una seara in edeme sau in cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afectiunile pielii.
- Se va macina o lingurita de seminte de patrunjel si se va pune in gura sub limba pentru 10 minute dupa care se va inghitii. Este un tratament pentru afectiunile endocrine in special sau pentru menstre dureroase.
- Se va taia marunt frunza de patrunjel si se pune cat sa o acopere otet alimentar, se va lasa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi pana la disparitie cu un tampon de vata.
- Suc proaspat se poate consuma in amestec cu suc de morcovi sau alte plante in cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. Nediluat cu alte sucuri deoarece este prea puternic.
- In apa de spalat se poate pune decoct de radacina de patrunjel. Pentru aceasta se va fierbe un kg de radacina in 5 litri de apa timp de o ora, dupa care se strecoara si se pune in cada. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela si albi pielea.
Mentionam ca daca se consuma zilnic de 3 ori cate 20 ml de suc de patrunjel impreuna cu alte sucuri ajuta foarte mult la vindecarea cancerului.
- Spalaturi vaginale se pot face cu oricare din cele de mai sus cu cantitate dubla de planta.
- Pe piele in cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasma cu radacina de patrunjel fiarta, transformata pasta si aplicata sub pansament peste noapte.
In traditia populara: patrunjelul fiert in lapte dulce se folosea la alinarea durerilor cauzate de orice buba. In tinutul Sucevei, se fierbea in lapte dulce, se amesteca cu camfor pisat si albus de ou apoi se lega la gat in umflaturi. In multe parti se folosea ca diuretic. Se dadea ca sa porneasca udul si in ascita. Se fierbea inabusit, intr-o oala noua, 6-10 radacini cu 2,5 oca de apa, pana scadea la jumatate de oca. Patrunjelul taiat marunt se amesteca bine cu faina de in, se intindea pe o bucata de panza, apoi se punea pe burta, iar zeama se bea. Alte babe dadeau de baut patrunjel fiert cu chimen si boabe de ienupar. Decoctul se mai bea si la oprirea udului si de catre cei cu pietre la rinichi. Se mai lua primavara, timp mai indelungat pentru curatirea sangelui. Din radacina si frunze fierte in lapte dulce, cu faina de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grasime de pe trupul unor copii cand se nasteau, apoi se punea la femei la san, cand se inflamau. La hemoroizi si prolaps rectal patrunjei pisati muiati in otet si incalziti la foc, se foloseau la oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.
Contraindicatii:
Patrunjelul nu va fi utilizat de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat.
preluare de pe: http://www.tratament.net/patrunjelul/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Paducelul
Denumirea plantei: Crataegus monogyna
Familia: Rosaceae
Denumiri populare: cacadara, gherghin, gherghinar, malai moale, malaiul cucului, malai nesarat, malaiet, maracin.
Ecologia si raspandirea:
Paducelul este un arbust spinos ce ajunge uneori la o inaltime de cativa metri. Are frunze lungi pana la 7 cm, petiolate, asezate altern, adanc divizate in 3-7 lobi, cu marginile dintate. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mici numite stipele. Frunzele sunt tari la pipait, lucioase pe fata superioara, mate si acoperite cu smocuri de peri la intersectia nervurilor, pe partea inferioara. Florile sunt mici cu un diametru de cca. 15 mm, dispuse mai multe la un loc in buchete, fiecare floare fiind asezata pe o coita lunga de 3-4 cm, uneori acoperita cu peri rari. Sepalele, in numar de 5, au forma triunghiulara. Petalele sunt de 5-6 mm, mai lungi decat sepalele, rotunjite la partea superioara. Ele sunt de culoare alba sau alb-roz. Atat sepalele cat si petalele sunt asezate pe un receptacul paros in forma de ulcior, care la maturitate devine carnos, transformandu-se in fruct. Fructul este de culoare rosie, lung de 7-10 mm, de forma ovala, uneori globuloasa, prezentand la partea superioara resturile caliciului. In interior contine o singura samanta sau 2-3 seminte.
Compozitie chimica:
se utilizeaza frunzele (Folium Crataegi), florile (Flores crataegi) cu frunzele din imediata apropiere (Folium Crataegi cum floribus), fructele (Fructus Crataegi), substante de natura flavonica si proantocianide, colina, acetil colina, trimetilena, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenina, guanina, derivati purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamina, amilamina, ulei volatil ce contine aldehida anistica de natura catehica, pectine, substante minerale, etc. Vitaminele: B1, C. Fructele contin flavonoizi, taninuri, acizi tartric, ursolic, citric, oxalic, nicotinic, clorogenic, colina, acetil colina, pectina, ulei gras, glucoza, fructoza, substante minerale.
Perioada de vegetatie:
La inceputul luni septembrie, fructele incep sa se coaca. Paducelul infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri si tufisuri, izolat prin poienile din regiunea de campie pana in regiunea muntoasa.
Perioada de recoltare:
De la paducel se culeg florile si fructele. Florile se recolteaza in momentul in care incep sa se deschida, ceea ce corespunde lunii aprilie. Ele se culeg numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat, pe cat posibil in zile insorite. Fructele se culeg toamna, in momentul cand ele se inrosesc.
Afectiuni pentru care se recomanda:
afectiuni buco-faringiene, afectiuni diverse ale inimii sau circulatorii, afectiuni neurologice, agitatii nervoase, ameteli, angina pectorala, angoasa, astenie, ateroscleroza, bataturi, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, climax, convalescenta, dereglari de ritm cardiac, dispnee, dizenterie, dureri de inima, fragilitate capilara, hipertensiune, hipertiroidie, insomnie, iritare, leucoree, litiaza biliara si urinara, nevroze cardiace, palpitatii, stari de nervozitate, tahicardie, tensiune oscilanta, tulburari cardiace cu substrat nervos, tulburari de menopauza, varice, zgomote in urechi.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
tonicardice, hipotensoare, antispastice, hipnotice si sedative, indicat in extra sistole si tahicardii sinusale, antispastic, tonic al inimii, intareste muschiul inimii, are efecte liticevegetative, febrifuge (florile), astringente si dizolvante ale calculilor (fructele), cardiodilatator, calmant al sistemului nervos, scade tensiunea arteriala si o regleaza, rezolva tulburarile inimii (in combinatie cu Roinita). Este un echilibrant psihic. Regleaza bataile inimii. Vindeca foarte multe din afectiunile inimii si vaselor de sange. Vasodilatator la nivelul vaselor coronare, hipotensiv de intarire si rarire a contractiilor inimii bolnave. Frunzele cu flori intra in componenta ceaiurilor: antiasmatic si calmant, impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
in toate cazurile frunzele si florile pot fi inlocuite cu o cantitate dubla de fructe.
- Intern -
- Ceai -
- O lingurita de flori si frunze se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se vor acoperii ulterior dupa care se vor lasa timp de 10 minute. Se strecoara si se consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
- 2 lingurite de planta maruntita se va folosi la afectiunile mai grave sau extern. Se pune in 250 ml apa clocotita. Se va acoperi timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se vor putea consuma si din acesta 2-3 ceaiuri pe zi, chiar si in cure de lunga durata.
- Tinctura – se vor pune 50 grame de planta maruntita in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura dupa care se pune in sticlute de capacitate mai mica.
Se va putea lua in functie de gravitatea afectiuni intre 10 picaturi si o lingurita de tinctura luata de 3 ori pe zi inainte de mesele principale diluata cu putina apa.
-Vin – se va pune intr-un litru de vin 100g de frunze si flori maruntite. Se astupa si se va lasa timp de 8 zile la temperatura camerei agitand des. Dupa 8 zile se va strecura.
Se poate consuma apoi din acesta 50 ml de trei ori pe zi inainte de mese in afectiunile mentionate mai sus. Se mai poate adauga si 50 g de patrunjel radacina, curatata si rasa la cei care au si edeme din cauzele afectiunilor inimii. Se va tine si in acest caz tot 8 zile si se va administra la fel.
-Vin preparat din fructe – Se vor pune la 2 kg de fructe zdrobite 2 kg de zahar, 10 litri de apa si 30g de drojdie. Se va pune totul intr-o damigeana de sticla. Se pune un dop prin care este trecut un furtun de cauciuc, care are un capat intr-un vas cu apa. Se va lasa timp de aproximativ 15 zile (in functie de temperatura), dupa care se va trage de pe drojdii si se pune in sticle de capacitate mai mica.
Se va putea lua din acest vin cate 50 ml de trei ori pe zi in afectiunile mentionate mai sus.
- Extern -
- In otet se pot pune cateva frunze si flori. Se vor tine timp de 8 zile, dupa care se pot folosi la bataturi, veruci, negi.
In traditia populara: din flori se preparau ceaiuri contra insomniilor, in boli de inima si de ficat. Decoctul fructelor se lua contra diareei si a bolilor de rinichi.
Decoctul frunzelor sau al varfurilor ramurilor se folosea contra bataturilor pe talpi, facandu-se spalaturi si legaturi cu resturile. Unii ardeau ramurile, iar din cenusa faceau lesie cu care spalau bataturile. Scoarta de pe radacini se punea proaspata tot la bataturi.
Familia: Rosaceae
Denumiri populare: cacadara, gherghin, gherghinar, malai moale, malaiul cucului, malai nesarat, malaiet, maracin.
Ecologia si raspandirea:
Paducelul este un arbust spinos ce ajunge uneori la o inaltime de cativa metri. Are frunze lungi pana la 7 cm, petiolate, asezate altern, adanc divizate in 3-7 lobi, cu marginile dintate. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mici numite stipele. Frunzele sunt tari la pipait, lucioase pe fata superioara, mate si acoperite cu smocuri de peri la intersectia nervurilor, pe partea inferioara. Florile sunt mici cu un diametru de cca. 15 mm, dispuse mai multe la un loc in buchete, fiecare floare fiind asezata pe o coita lunga de 3-4 cm, uneori acoperita cu peri rari. Sepalele, in numar de 5, au forma triunghiulara. Petalele sunt de 5-6 mm, mai lungi decat sepalele, rotunjite la partea superioara. Ele sunt de culoare alba sau alb-roz. Atat sepalele cat si petalele sunt asezate pe un receptacul paros in forma de ulcior, care la maturitate devine carnos, transformandu-se in fruct. Fructul este de culoare rosie, lung de 7-10 mm, de forma ovala, uneori globuloasa, prezentand la partea superioara resturile caliciului. In interior contine o singura samanta sau 2-3 seminte.
Compozitie chimica:
se utilizeaza frunzele (Folium Crataegi), florile (Flores crataegi) cu frunzele din imediata apropiere (Folium Crataegi cum floribus), fructele (Fructus Crataegi), substante de natura flavonica si proantocianide, colina, acetil colina, trimetilena, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenina, guanina, derivati purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamina, amilamina, ulei volatil ce contine aldehida anistica de natura catehica, pectine, substante minerale, etc. Vitaminele: B1, C. Fructele contin flavonoizi, taninuri, acizi tartric, ursolic, citric, oxalic, nicotinic, clorogenic, colina, acetil colina, pectina, ulei gras, glucoza, fructoza, substante minerale.
Perioada de vegetatie:
La inceputul luni septembrie, fructele incep sa se coaca. Paducelul infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri si tufisuri, izolat prin poienile din regiunea de campie pana in regiunea muntoasa.
Perioada de recoltare:
De la paducel se culeg florile si fructele. Florile se recolteaza in momentul in care incep sa se deschida, ceea ce corespunde lunii aprilie. Ele se culeg numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat, pe cat posibil in zile insorite. Fructele se culeg toamna, in momentul cand ele se inrosesc.
Afectiuni pentru care se recomanda:
afectiuni buco-faringiene, afectiuni diverse ale inimii sau circulatorii, afectiuni neurologice, agitatii nervoase, ameteli, angina pectorala, angoasa, astenie, ateroscleroza, bataturi, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, climax, convalescenta, dereglari de ritm cardiac, dispnee, dizenterie, dureri de inima, fragilitate capilara, hipertensiune, hipertiroidie, insomnie, iritare, leucoree, litiaza biliara si urinara, nevroze cardiace, palpitatii, stari de nervozitate, tahicardie, tensiune oscilanta, tulburari cardiace cu substrat nervos, tulburari de menopauza, varice, zgomote in urechi.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
tonicardice, hipotensoare, antispastice, hipnotice si sedative, indicat in extra sistole si tahicardii sinusale, antispastic, tonic al inimii, intareste muschiul inimii, are efecte liticevegetative, febrifuge (florile), astringente si dizolvante ale calculilor (fructele), cardiodilatator, calmant al sistemului nervos, scade tensiunea arteriala si o regleaza, rezolva tulburarile inimii (in combinatie cu Roinita). Este un echilibrant psihic. Regleaza bataile inimii. Vindeca foarte multe din afectiunile inimii si vaselor de sange. Vasodilatator la nivelul vaselor coronare, hipotensiv de intarire si rarire a contractiilor inimii bolnave. Frunzele cu flori intra in componenta ceaiurilor: antiasmatic si calmant, impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
in toate cazurile frunzele si florile pot fi inlocuite cu o cantitate dubla de fructe.
- Intern -
- Ceai -
- O lingurita de flori si frunze se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se vor acoperii ulterior dupa care se vor lasa timp de 10 minute. Se strecoara si se consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
- 2 lingurite de planta maruntita se va folosi la afectiunile mai grave sau extern. Se pune in 250 ml apa clocotita. Se va acoperi timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se vor putea consuma si din acesta 2-3 ceaiuri pe zi, chiar si in cure de lunga durata.
- Tinctura – se vor pune 50 grame de planta maruntita in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura dupa care se pune in sticlute de capacitate mai mica.
Se va putea lua in functie de gravitatea afectiuni intre 10 picaturi si o lingurita de tinctura luata de 3 ori pe zi inainte de mesele principale diluata cu putina apa.
-Vin – se va pune intr-un litru de vin 100g de frunze si flori maruntite. Se astupa si se va lasa timp de 8 zile la temperatura camerei agitand des. Dupa 8 zile se va strecura.
Se poate consuma apoi din acesta 50 ml de trei ori pe zi inainte de mese in afectiunile mentionate mai sus. Se mai poate adauga si 50 g de patrunjel radacina, curatata si rasa la cei care au si edeme din cauzele afectiunilor inimii. Se va tine si in acest caz tot 8 zile si se va administra la fel.
-Vin preparat din fructe – Se vor pune la 2 kg de fructe zdrobite 2 kg de zahar, 10 litri de apa si 30g de drojdie. Se va pune totul intr-o damigeana de sticla. Se pune un dop prin care este trecut un furtun de cauciuc, care are un capat intr-un vas cu apa. Se va lasa timp de aproximativ 15 zile (in functie de temperatura), dupa care se va trage de pe drojdii si se pune in sticle de capacitate mai mica.
Se va putea lua din acest vin cate 50 ml de trei ori pe zi in afectiunile mentionate mai sus.
- Extern -
- In otet se pot pune cateva frunze si flori. Se vor tine timp de 8 zile, dupa care se pot folosi la bataturi, veruci, negi.
In traditia populara: din flori se preparau ceaiuri contra insomniilor, in boli de inima si de ficat. Decoctul fructelor se lua contra diareei si a bolilor de rinichi.
Decoctul frunzelor sau al varfurilor ramurilor se folosea contra bataturilor pe talpi, facandu-se spalaturi si legaturi cu resturile. Unii ardeau ramurile, iar din cenusa faceau lesie cu care spalau bataturile. Scoarta de pe radacini se punea proaspata tot la bataturi.
preluare de pe: http://www.tratament.net/paducel/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Patlageaua rosie
Denumirea plantei: Patlageaua rosie (lat. Lycopersicon esculentum)
Familia: Solanaceea
Denumiri populare: Porodici, Rosie, Tomate
Ecologia si raspandirea:
Se cultiva pe toata planeta, este disponibila in sute de specii, de la cele uriase pana la cele de marimea unei fragute, de forma sferica, lunguiata, neregulata, cu nervuri, in forma de para, de culoarea rosie, roz sau galbena.
Perioada de vegetatie:
Patlageaua are tulpina inalta, acoperita cu perisori, poate ajunge pana la 3 m lungime, dar este fragila si are nevoie fie de spaliere de sustinere, fie se agata de alte plante sau suporti. Frunzele sunt lobate (intre 5 si 9 frunzulite pe un petiol), acoperite cu perisori fini. Florile sunt mici si galbene. Fructele sunt rosii, carnoase, gustoase si au multe seminte mici.
Compozitie chimica: apa 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoza, etc. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Perioada de recoltare:
Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti.
Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile cu fructe mari, rotunde, recoltarea se face la 130-135 zile de la rasarire.
Afectiuni pentru care se recomanda:
acnee, afectiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipatie, enterite, eruptii cutanate, guta, hiperaciditate gastrica, hipervascozitate sangvina, inapetenta, insuficienta cardiaca cu edeme, intepaturi de insecte, intoxicatii cronice, iritatii tegumentare, litiaza urinara si biliara, obezitate, palpitatii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, seboree, stari congestive, stari inflamatorii ale tractului digestiv.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, racoritor, antiscorbutic, antiinfectios, dezintoxicant, alcalinizant al sangelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizeaza exoneratia, prin pielea si semintele ei, usureaza digestia substantelor feculente si a amidonului. Rosiile nu contin oxalati ci un continut comparativ cu al cortizonului.
Utile in lupta cu cancerul si la afectiunile cardiace. Este antioxidanta si previne oxidarea celulelor.
Uz intern:
- afectiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, constipatie, enterite, guta, hiperaciditate gastrica, hipervascozitate sangvina, inapetenta, insuficienta cardiaca cu edeme, intoxicatii cronice, litiaza urinara si biliara, obezitate, palpitatii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, stari congestive, stari inflamatorii ale tractului digestiv – sub forma de rosii consumate ca atare, suc proaspat sau conservat.
Uz extern:
- acnee, comedoame, eruptii cutanate, intepaturi de insecte, iritatii tegumentare, seboree – sub forma de rosii zdrobite si aplicate local, masca din rosie si caolin.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
-Rosii consumate ca atare la fiecare masa cat mai multe.
-Mai eficient este consumul sucului de rosii obtinut cu ajutorul storcatorului de fructe, foarte proaspat si consumat inainte de a se oxida. Se poate consuma orice cantitate ,in functie de toleranta individuala se poate consuma 1-2 litri pe zi in mai multe reprize. Singura conditie este sa se consume inainte de oxidare, adica imediat ce s-a preparat.
-In diverse afectiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub forma de masca cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smantana, etc.) in functie de tipul de ten si de afectiunea care trebuie tratata.
In traditia populara: tulpinile se puneau in bai contra reumatismului. Se fierbeau vrejii si frunze de nuc, apoi cele doua sucuri se amestecau si se faceau bai generale sau locale.
Fructele se striveau pe fata si se lasau sa se usuce in cazul acneei, apoi se spala pe fata cu un ceai caldut din alte plante.
Familia: Solanaceea
Denumiri populare: Porodici, Rosie, Tomate
Ecologia si raspandirea:
Se cultiva pe toata planeta, este disponibila in sute de specii, de la cele uriase pana la cele de marimea unei fragute, de forma sferica, lunguiata, neregulata, cu nervuri, in forma de para, de culoarea rosie, roz sau galbena.
Perioada de vegetatie:
Patlageaua are tulpina inalta, acoperita cu perisori, poate ajunge pana la 3 m lungime, dar este fragila si are nevoie fie de spaliere de sustinere, fie se agata de alte plante sau suporti. Frunzele sunt lobate (intre 5 si 9 frunzulite pe un petiol), acoperite cu perisori fini. Florile sunt mici si galbene. Fructele sunt rosii, carnoase, gustoase si au multe seminte mici.
Compozitie chimica: apa 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoza, etc. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Perioada de recoltare:
Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti.
Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile cu fructe mari, rotunde, recoltarea se face la 130-135 zile de la rasarire.
Afectiuni pentru care se recomanda:
acnee, afectiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipatie, enterite, eruptii cutanate, guta, hiperaciditate gastrica, hipervascozitate sangvina, inapetenta, insuficienta cardiaca cu edeme, intepaturi de insecte, intoxicatii cronice, iritatii tegumentare, litiaza urinara si biliara, obezitate, palpitatii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, seboree, stari congestive, stari inflamatorii ale tractului digestiv.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, racoritor, antiscorbutic, antiinfectios, dezintoxicant, alcalinizant al sangelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizeaza exoneratia, prin pielea si semintele ei, usureaza digestia substantelor feculente si a amidonului. Rosiile nu contin oxalati ci un continut comparativ cu al cortizonului.
Utile in lupta cu cancerul si la afectiunile cardiace. Este antioxidanta si previne oxidarea celulelor.
Uz intern:
- afectiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, constipatie, enterite, guta, hiperaciditate gastrica, hipervascozitate sangvina, inapetenta, insuficienta cardiaca cu edeme, intoxicatii cronice, litiaza urinara si biliara, obezitate, palpitatii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, stari congestive, stari inflamatorii ale tractului digestiv – sub forma de rosii consumate ca atare, suc proaspat sau conservat.
Uz extern:
- acnee, comedoame, eruptii cutanate, intepaturi de insecte, iritatii tegumentare, seboree – sub forma de rosii zdrobite si aplicate local, masca din rosie si caolin.
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
-Rosii consumate ca atare la fiecare masa cat mai multe.
-Mai eficient este consumul sucului de rosii obtinut cu ajutorul storcatorului de fructe, foarte proaspat si consumat inainte de a se oxida. Se poate consuma orice cantitate ,in functie de toleranta individuala se poate consuma 1-2 litri pe zi in mai multe reprize. Singura conditie este sa se consume inainte de oxidare, adica imediat ce s-a preparat.
-In diverse afectiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub forma de masca cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smantana, etc.) in functie de tipul de ten si de afectiunea care trebuie tratata.
In traditia populara: tulpinile se puneau in bai contra reumatismului. Se fierbeau vrejii si frunze de nuc, apoi cele doua sucuri se amestecau si se faceau bai generale sau locale.
Fructele se striveau pe fata si se lasau sa se usuce in cazul acneei, apoi se spala pe fata cu un ceai caldut din alte plante.
preluare de pe: http://www.tratament.net/patlageaua-rosie/
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Cura cu capsuni
Capsunile reprezinta in realitate soiuri de fragi cu fruct mai mare facand parte din aceeasi familie de plante, familia Rosaceae. Ele contin apa (89%), hidrati de carbon (7%), protide (0,8%), zaharuri(8%), vitamine (A,B1,B2,B6,C,E,PP,K) si minerale (sodiu, potasiu, mangan, cupru, fier, calciu, fosfor,sulf, siliciu).
Prin compozitia lor chimica, capsunile tonifica si remineralizeaza organismul, incetinid procesul de imbatranire.
Fructele sunt diuretic active, stimuland eliminarea acidului uric, a toxinelor si a excesului de colesterol din corp. In plus capsunile bine coapte au si un efect laxativ.
Continand vitamina E, vitamine din complxul B si mangan influenteaza functionarea normala a sistemului nervos, fiind indicate atat in astenii cat si pentru prevenirea insomniilor.
Continand fier (component al hemoglobinei din sange) si cupru (care ajuta la absorbtia fierului) sunt recomandate in tratamentul anemiilor.
Au actiune benefica asupra ficatului, ajutand prin vitamina K pe care o contin, la funcionarea normala a sa. In acest sens cura cu capsuni este benefica in insuficienta hepatica, litiaza biliara si dischinezii biliare.
Capsunile au rol hipotensor fiid indicate in hipertensiuni arteriale si alte boli cardiace.
Ele mai sunt indicate si in afectiuni renale (inclusiv litiaze), reumatism, ateroscleroza, guta, varice, intoxicatii alcoolice sau cu tutun, tuberculoza, etc.
Continand doar putine zaharuri dar si vitamina E care este hipoglicemianta capsunile pot fi consumate si de catre diabetici, dar in cantitati mai mici.
PENTRU NEDIABETICI SE RECOMANDA CURE DE CAPSUNI DE 250g – 500g PE ZI, DE PREFERINTA DIMINEATA TIMP DE 7-14 ZILE.
Diabeticii pot consuma pana la 300g capsuni zilnic.
In plus au actiune bactericida si antihelmitica a capsunilor.
Astfel, contra oxiurilor se recomanda 500g capsuni dimineata pe stomacul gol fara a consuma altceva pana la pranz.
Capsunile sunt contraindicate atat intern cat si extern persoanelor alergice carora le poate produce urticarie.
Prin compozitia lor chimica, capsunile tonifica si remineralizeaza organismul, incetinid procesul de imbatranire.
Fructele sunt diuretic active, stimuland eliminarea acidului uric, a toxinelor si a excesului de colesterol din corp. In plus capsunile bine coapte au si un efect laxativ.
Continand vitamina E, vitamine din complxul B si mangan influenteaza functionarea normala a sistemului nervos, fiind indicate atat in astenii cat si pentru prevenirea insomniilor.
Continand fier (component al hemoglobinei din sange) si cupru (care ajuta la absorbtia fierului) sunt recomandate in tratamentul anemiilor.
Au actiune benefica asupra ficatului, ajutand prin vitamina K pe care o contin, la funcionarea normala a sa. In acest sens cura cu capsuni este benefica in insuficienta hepatica, litiaza biliara si dischinezii biliare.
Capsunile au rol hipotensor fiid indicate in hipertensiuni arteriale si alte boli cardiace.
Ele mai sunt indicate si in afectiuni renale (inclusiv litiaze), reumatism, ateroscleroza, guta, varice, intoxicatii alcoolice sau cu tutun, tuberculoza, etc.
Continand doar putine zaharuri dar si vitamina E care este hipoglicemianta capsunile pot fi consumate si de catre diabetici, dar in cantitati mai mici.
PENTRU NEDIABETICI SE RECOMANDA CURE DE CAPSUNI DE 250g – 500g PE ZI, DE PREFERINTA DIMINEATA TIMP DE 7-14 ZILE.
Diabeticii pot consuma pana la 300g capsuni zilnic.
In plus au actiune bactericida si antihelmitica a capsunilor.
Astfel, contra oxiurilor se recomanda 500g capsuni dimineata pe stomacul gol fara a consuma altceva pana la pranz.
Capsunile sunt contraindicate atat intern cat si extern persoanelor alergice carora le poate produce urticarie.
Cura de slabire de cirese
Ciresele sunt printre primele fructe care ajung la maturitate pe la jumatatea lui mai, sezonul lor durand in jur de 8 sapamani..
Ciresele dulci contin:
- apa (75-89%),
- zaharuri,
- acizi organici,
- vitamine (A, B1, B2, B6, C, E, P, PP),
- acid pantoteic,
- minerale (potasiu , fier, calciu, magneziu,fosfor , sulf),
- oligoelemente (zinc, cupru, mangan).
Ele pot fi cosumate zilnic in perioada de sezon, in cure de cel putin doua saptamani sau in cure de cate 0,5-1kg fructe proaspete, 1-2 zile pe saptamana, contribuind astfel la intarirea si echilibrarea organismului.
Se realizeaza astfel o buna curatire si tonifiere a organismului prin eliminarea de toxine si prin normalizarea tranzitului intestinal, prevenind imbatranirea.
Consumul de cirese remineralizeaza organismul, favorizeaza digestia, elimina sau limiteaza procesele inflamatoare, favorizeaza transpiratia, amelioreaza starile febrile, previne sau elimina procesul gripal si previne guta.
Cura este recomandata in demineralizari, afectiuni renale sau ale cailor urinare, afectiuni cardiace, anemie, artrite, ateroscleroza, hepatite cornice, litiaze biliare si renale, colite, obezitate, hidropizie, celulita si cuperoza.
Ca si fructele, sucul extras din cirese, are aceleasi proprietati si recomandari, el fiind diuretic,laxativ, antiinflamator, remineralizant si un bun sedativ pentru stari nevrotice.
In cazul hepatitelor se recomanda un consum zilnic de 2-3 cani suc de cirese.
In cazul migrenelor se pot pune comprese cu fructe zdrobite.
Pot fi folosite si in cosmetica prin aplicare de fructe zdrobite pe fata. Se obtine astfel o crestere a elasticitatatii pielii.
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Ciresele dulci contin:
- apa (75-89%),
- zaharuri,
- acizi organici,
- vitamine (A, B1, B2, B6, C, E, P, PP),
- acid pantoteic,
- minerale (potasiu , fier, calciu, magneziu,fosfor , sulf),
- oligoelemente (zinc, cupru, mangan).
Ele pot fi cosumate zilnic in perioada de sezon, in cure de cel putin doua saptamani sau in cure de cate 0,5-1kg fructe proaspete, 1-2 zile pe saptamana, contribuind astfel la intarirea si echilibrarea organismului.
Se realizeaza astfel o buna curatire si tonifiere a organismului prin eliminarea de toxine si prin normalizarea tranzitului intestinal, prevenind imbatranirea.
Consumul de cirese remineralizeaza organismul, favorizeaza digestia, elimina sau limiteaza procesele inflamatoare, favorizeaza transpiratia, amelioreaza starile febrile, previne sau elimina procesul gripal si previne guta.
Cura este recomandata in demineralizari, afectiuni renale sau ale cailor urinare, afectiuni cardiace, anemie, artrite, ateroscleroza, hepatite cornice, litiaze biliare si renale, colite, obezitate, hidropizie, celulita si cuperoza.
Ca si fructele, sucul extras din cirese, are aceleasi proprietati si recomandari, el fiind diuretic,laxativ, antiinflamator, remineralizant si un bun sedativ pentru stari nevrotice.
In cazul hepatitelor se recomanda un consum zilnic de 2-3 cani suc de cirese.
In cazul migrenelor se pot pune comprese cu fructe zdrobite.
Pot fi folosite si in cosmetica prin aplicare de fructe zdrobite pe fata. Se obtine astfel o crestere a elasticitatatii pielii.
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Cura de slabire cu prune
Cunoscutele prune, folosite de cele mai multe ori pentru compot sau gem reprezinta o sursa de substante nutritive necesare sanatatii.
Consumate crude in cure de doua – trei saptamani ele reprezinta o sursa naturala de vitamine si minerale contribuind la eliminarea toxinelor, purificarea ficatului si cresterea rezistentei organismului.
Fructele sunt bogate in provitamina A dar mai sarace in vitamina C. Ele contin apa (80%), zaharuri, acizi organici, protide, mucilagii, celuloza, vitamine (A, B1, B2, C), sodiu, potasiu, calciu, fier, mangan cu predominarea potasiului.
Potasiul contribuie la normalizarea activitatii celulelor sistemului nervos. El ajuta la inlaturarea starii de oboseala si la pastrarea vioiciunii intelectului.
Prunele au proprietati antipiretice, antihelmitice, depurative, laxative, emoilente, stimulente nervos, dezintoxicante si decongestionante hepatice.
Ele relaxeaza tesuturile diminuand starea de inflamatie si cresc peistaltismul intestinal usurand tranzitul prin lubrefiere.
Prunele se consuma cu 30 minute inainte de mesele principale. Se poate folosi si sucul proaspat de prune (un pahar inainte de fiecare masa).
Daca se urmareste numai efectul laxativ atunci sunt necesare numai 8-10 prune consumate dimineata la inceputul mesei.
Se pot face cure de trei zile pe saptamana in aterioscleroza, obezitate, hipertensiune si reumatism. In aceste trei zile se consuma doar prune.
Prunele mai sunt recomandate in anemie, surmenaj, guta, constipatie, intoxicatii alimentarwe, colici biliare, dischinezie biliara si hemoroizi.
Pentru efectele diuretice si laxative si prentru decongestionarea ficatului se pote folosi si decoctul de prune uscate, doua cani pe zi.
Fructele proaspete se folosesc si in cosmetica pentru tenurile cu pori deschisi. Ele se zdrobesc si se aseaza pe fata, realizand o masca astringenta, timp de 20 minute dupa care se spala cu apa calduta
Pune la racit doua cupe de sampanie. Umple o cana cu bucatele de pepene galben foarte bine copt. Amesteca-le cu mixerul si toarna o jumatate de cana de suc de portocale foarte rece, amestecand in continuare, pana ce vei obtine o pasta omogena.
Toarna pasta in cele doua cupe, peste sampanie, si decoreaza-le cu cate o felie de lamaie.
Exista cinci soiuri de pepene:
- galben
- de miere
- verde sau de apa
- charentais
- ogen
La noi in tara puteti gasi primele trei soiuri de pepeni.
Consumate crude in cure de doua – trei saptamani ele reprezinta o sursa naturala de vitamine si minerale contribuind la eliminarea toxinelor, purificarea ficatului si cresterea rezistentei organismului.
Fructele sunt bogate in provitamina A dar mai sarace in vitamina C. Ele contin apa (80%), zaharuri, acizi organici, protide, mucilagii, celuloza, vitamine (A, B1, B2, C), sodiu, potasiu, calciu, fier, mangan cu predominarea potasiului.
Potasiul contribuie la normalizarea activitatii celulelor sistemului nervos. El ajuta la inlaturarea starii de oboseala si la pastrarea vioiciunii intelectului.
Prunele au proprietati antipiretice, antihelmitice, depurative, laxative, emoilente, stimulente nervos, dezintoxicante si decongestionante hepatice.
Ele relaxeaza tesuturile diminuand starea de inflamatie si cresc peistaltismul intestinal usurand tranzitul prin lubrefiere.
Prunele se consuma cu 30 minute inainte de mesele principale. Se poate folosi si sucul proaspat de prune (un pahar inainte de fiecare masa).
Daca se urmareste numai efectul laxativ atunci sunt necesare numai 8-10 prune consumate dimineata la inceputul mesei.
Se pot face cure de trei zile pe saptamana in aterioscleroza, obezitate, hipertensiune si reumatism. In aceste trei zile se consuma doar prune.
Prunele mai sunt recomandate in anemie, surmenaj, guta, constipatie, intoxicatii alimentarwe, colici biliare, dischinezie biliara si hemoroizi.
Pentru efectele diuretice si laxative si prentru decongestionarea ficatului se pote folosi si decoctul de prune uscate, doua cani pe zi.
Fructele proaspete se folosesc si in cosmetica pentru tenurile cu pori deschisi. Ele se zdrobesc si se aseaza pe fata, realizand o masca astringenta, timp de 20 minute dupa care se spala cu apa calduta
Tags: anemie, colici biliare, constipatie, dischinezie biliara, guta, hemoroizi, intoxicatii alimentarwe, potasiu, prune, surmenaj
Cocktail de sampanie cu pepene
Pune la racit doua cupe de sampanie. Umple o cana cu bucatele de pepene galben foarte bine copt. Amesteca-le cu mixerul si toarna o jumatate de cana de suc de portocale foarte rece, amestecand in continuare, pana ce vei obtine o pasta omogena.
Toarna pasta in cele doua cupe, peste sampanie, si decoreaza-le cu cate o felie de lamaie.
Exista cinci soiuri de pepene:
- galben
- de miere
- verde sau de apa
- charentais
- ogen
La noi in tara puteti gasi primele trei soiuri de pepeni.
Cura de slabire cu Kiwi
Kiwi este consumat in special in perioadele reci ale anului pentru intarirea organismului.
Kiwi contine foarte multa vitamina C (un fruct de marime medie acopera nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigura un sfert din aportul zilnic din vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici si fibre.
Fructul este bogat in cupru, potasiu si magneziu, dar contine si alte minerale: calciu, fosfor, fier, seleniu, zinc. Trebuie remarcat faptul ca un fruct kiwi contine mai mult potasiu decat o banana.
Cu toate ca este bogat in substante nutritive un fruct de kiwi are numai 45 calorii. El reprezinta un puternic antioxidant, intaritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate impotriva efectelor imbatranirii.
Consumul de kiwi reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inima si previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. El previne aparitia astmului si a alergiilor si participa la refacerea structurilor lezate, intervenind in starile inflamatorii si in vindecarea ranilor.
Are efect tonic asupra capilarelor si protejeaza arterele impotriva depunerii placutelor de aterom. Fibrele de kiwi protejeaza impotriva diabetului si a bolilor de inima.
Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sarac in grasimi. Avand doar 45 cal/100 g si foarte multe fibre, reprezinta un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.
Cuprul din kiwi este vital pentru cresterea copiilor, intarirea oaselor, intarirea dentitiei, dezvoltarea cerebrala si echilibrarea imunitatii. Fructul se consuma proaspat, taiat pe jumatate si mancat direct din coaja cu ajutorul unei lingurite sau ca suc natural.
Cura consta in consumul a 100-250 g kiwi pe zi in cure de cate doua saptamani. Se poate consuma dimineata inainte de masa sau chiar in timpul mesei in amestec cu putina branza de vaci.
Kiwi contine foarte multa vitamina C (un fruct de marime medie acopera nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigura un sfert din aportul zilnic din vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici si fibre.
Fructul este bogat in cupru, potasiu si magneziu, dar contine si alte minerale: calciu, fosfor, fier, seleniu, zinc. Trebuie remarcat faptul ca un fruct kiwi contine mai mult potasiu decat o banana.
Cu toate ca este bogat in substante nutritive un fruct de kiwi are numai 45 calorii. El reprezinta un puternic antioxidant, intaritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate impotriva efectelor imbatranirii.
Consumul de kiwi reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inima si previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. El previne aparitia astmului si a alergiilor si participa la refacerea structurilor lezate, intervenind in starile inflamatorii si in vindecarea ranilor.
Are efect tonic asupra capilarelor si protejeaza arterele impotriva depunerii placutelor de aterom. Fibrele de kiwi protejeaza impotriva diabetului si a bolilor de inima.
Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sarac in grasimi. Avand doar 45 cal/100 g si foarte multe fibre, reprezinta un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.
Cuprul din kiwi este vital pentru cresterea copiilor, intarirea oaselor, intarirea dentitiei, dezvoltarea cerebrala si echilibrarea imunitatii. Fructul se consuma proaspat, taiat pe jumatate si mancat direct din coaja cu ajutorul unei lingurite sau ca suc natural.
Cura consta in consumul a 100-250 g kiwi pe zi in cure de cate doua saptamani. Se poate consuma dimineata inainte de masa sau chiar in timpul mesei in amestec cu putina branza de vaci.
Iata o cura cu grepefruit ce dureaza 1-2 saptamani:
La micul dejun se mananca un grepefruit pe stomacul gol si 1 cafea fara zahar;
La pranz, se pot consuma:
- 1/2 grepfrut,
- 1 ou fiert sau branza de vaci slaba,
- 1 felie de paine prajita,
- 1 salata verde cu lamaie sau salata de rosii cu castraveti si putina lamaie sau otet,
- 1 ceai sau 1 cafea;
Cina poate contine:
- 1 grepefruit,
- 2 oua fierte tari,
- salata verde sau iaurt slab.
Nu se consuma paine si dulciuri. Portiile vor fi normale (intre 150-250 grame). Se poate bea apa, ceai sau cafea (neindulcite si fara lapte).
Alt regim se bazeaza pe consumul de grepefruit si ananas, alternat cu alte alimente. Regimul este o dieta bogata in vitamina C, dar nu se poate prelungi mai mult de sapte zile deoarece este un regim care asigura putine calorii. Este o dieta in care se elimina multa apa, kilogramele pierdute (2-3 kg) recuperandu-se cu usurinta; este interzisa persoanelor cu infectii urinare si celor cu diabet.
Regimul consta in consumarea, timp de trei zile, doar de grepefruit sau ananas (sucul sau fructul propriu-zis).
In celelalte patru zile, se permite o alimentatie care include: carne, oua, peste si salate, gatite cu foarte putin ulei, grepefruitul constituind desertul.
Sunt interzise: zaharul, alcoolul si orice alt lichid cu aport de calorii.
La micul dejun se mananca un grepefruit pe stomacul gol si 1 cafea fara zahar;
La pranz, se pot consuma:
- 1/2 grepfrut,
- 1 ou fiert sau branza de vaci slaba,
- 1 felie de paine prajita,
- 1 salata verde cu lamaie sau salata de rosii cu castraveti si putina lamaie sau otet,
- 1 ceai sau 1 cafea;
- 1 grepefruit,
- 2 oua fierte tari,
- salata verde sau iaurt slab.
Nu se consuma paine si dulciuri. Portiile vor fi normale (intre 150-250 grame). Se poate bea apa, ceai sau cafea (neindulcite si fara lapte).
Alt regim se bazeaza pe consumul de grepefruit si ananas, alternat cu alte alimente. Regimul este o dieta bogata in vitamina C, dar nu se poate prelungi mai mult de sapte zile deoarece este un regim care asigura putine calorii. Este o dieta in care se elimina multa apa, kilogramele pierdute (2-3 kg) recuperandu-se cu usurinta; este interzisa persoanelor cu infectii urinare si celor cu diabet.
Regimul consta in consumarea, timp de trei zile, doar de grepefruit sau ananas (sucul sau fructul propriu-zis).
In celelalte patru zile, se permite o alimentatie care include: carne, oua, peste si salate, gatite cu foarte putin ulei, grepefruitul constituind desertul.
Sunt interzise: zaharul, alcoolul si orice alt lichid cu aport de calorii.
Tataneasa
Denumirea plantei: Tataneasa (lat. Symphytum officinale)
Familia: Boraginaceae
Denumiri populare: Barba-tatei, Borocioc, Iarba-taratoare, Gavat, Iarba-neagra, Lutatina, Nadai, Radacina-neagra, Tatana.
Ecologia si raspandirea:Creste pe campii unde este umezeala, la margini de camp, in santuri umede si de-a lungul apelor. O putem gasi si pe langa garduri si pe grohotisuri de panta, inflorind pe tot parcursul verii.
Perioada de vegetatie:
Frunzele sunt aspre si foarte ascutite la varf. Radacina care traieste mai multi ani – in exterior este maro inchis pana la neagra, in interior alba pana la galbuie – are grosimea degetului mare, iar daca o desfaci este foarte cleioasa, unsuroasasi lipicioasa la pipait. Fiind o planta cu radacini adanci, tataneasa nu poate fi distrusa.
Perioada de recoltare:
Planta proaspata este culeasa inainte si in timpul perioadei de inflorire, din mai pana in august. Are flori rosii-violacee, cu 5 petale, tubuloase, grupate sub forma unor cozi de scorpion.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alantoina, mucilagii, glicozide, tanin, colina, ulei volatil, cicatrizant, antiinflamator, expectorant, antodiareic, antohemoragic.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Expectorante, emoliente, antitusive, calmante (datorita mucilaglilor), anticanceroase, antitumorale, cicatrizante, antiinflamatoare, astringente, decongestive, regeneratoare de tesuturi (datorita alantoinei), antispastice, antidiareice, antidizenterice, hemostatice, antimitotice, imunostimulatoare.
Recomandari:
-uz intern -bronsite, tuse spastica, pneumonie, pleurezie, astm bronsic, tuberculoza, ulcer gastric si duodenal, gastrite hiperacide, colici abdominali, boli de ficat si vezica biliara, diaree, dizenterie, hemoragii digestive, hemoroizi, circulatie periferica deficitara, purificarea sangelui, psoriazis, diabet.
-uz extern -
reaumatism, guta, artrite, spondilite, discopatii, paralizii, abcese dentare, gingivite, dureri in gat, inflamatii bucale, sinuzita, rani, arsuri, inflamatii, fracturi, contuzii, echimoze, ulceratii varicoase, furunculi, inflamatii ale incheieturilor, intepaturi de insecte, cancer de piele si mamar..
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: este folosit in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale si pleuezii. Se beau peste zi, inghititura cu inghititura, 2-4 cesti. Pentru a combate ulcerul gastric se recomanda un amestec de plante pentru ceai: 100 grame tataneasa, 50 grame de filimica si 50 grame de troscot.
- uz extern -
Abcese dentare: gargara cu decoct din 4-5 linguri de radacini maruntite la o cana de apa.
Arsuri: bai locale sau comprese cu decoct preparat din 4-5 linguri de radacina la o cana de apa.
Contuzii: bai locale sau cataplasme cu decoct din 4-5 linguri radacina de tataneasa la o cana apa.
Cicantrizant in rani usoare: bai locale si comprese cu decoct din 4 linguri radacini la cana.
Gastrite hiperacide sau ulcere: decoct din 1-2 lingurite radacina la o cana apa, 2-3 cani pe zi.
Hemoroizi: bai locale sau cataplasme cu decoct preparat din 4-5 linguri radacina la o cana apa.
Badijonari cu tinctura: 20 g radacina de tataneasa maruntita macerata 8 zile in 100 ml alcool.
Terci: compresele calde cu terci ajuta la tumefierile la glezne si la inchieturile mainilor, in ulcer varicos, in tumefierile reumatice ale muschilor, in noduri de artrita, in umflaturi, in dureri de ceafa, in inflamatii ale pielii piciorului si calmeaza durerile dupa amputari.
Tinctura: se folosesc comprese impotriva reumatismului si a inflamatiilor articulare, rani de tot felul, contuzii, hematoame si fracturi.
Preparare:
Ceai de radacini: Se pun peste noapte la rece 2 lingurite de radacini taiate marunt de 1/4 litru de apa, dimineata se incalzesc usor si se strecoara. Se beau inghititura cu inghititura
Amestec de plante pentru ceai (la ulcere gastrice): Se foloseste o lingurita cu varf din amestecul respectiv la 1/4 litru de apa, se opareste si se lasa in repaos 3 minute. Se beau cate 3-4 cesti pe parcursul zilei, calde, inghititura cu inghititura.
Comprese cu terci: Radacinile bine uscate sunt macinate fin, sunt amestecate repede intr-o ceasca cu apa foarte fierbinte si cateva picaturi de ulei alimentar pana se formeaza un terci, acesta se intinde pe o bucatica de panza, se aplica local in stare calda si se leaga.
Comprese cu frunze (proaspete): Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, se pun pe locurile afectate si se leaga.
Comprese cu frunze (oparite): Frunzele de tataneasa sunt oparite cu apa clocotita si sunt aplicate calde.
Adaos la baile complete: 500 de grame de frunze proaspete sau uscate de tataneasa se lasa peste noapte la rece in cca. 5 litri de apa. A doua zi se pune totul la fiert, iar lichidul se adauga la apa baii.
Adaos la baile de sezut: La fel ca la baile complete, insa numai 200 grame de frunze.
Tinctura de tataneasa: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pana la gat fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. Rachiul trebuie sa acopere radacinile.
Alifie de tataneasa: 4- 6 radacini (in functie de marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute in cca. 250 grame de untura curata din intestine de porc, lasate sa stea peste noapte, incalzite a doua zi, apoi filtrate si presate intr-o bucata de panza. Se introduc imediat in recipiente mici si curate si se pastreaza la frigider. Pomada poate fi intrebuintata in locul unei comprese cu terci. Este indispensabila in tratarea ranilor la oameni si animale.
Vin de tataneasa: 2-5 radacini proaspete si spalate sunt taiate fin si lasate 5-6 saptamani intr-un litru de vin alb natural. Un mijloc excelent in tratarea bolilor de plamani!
Contraindicatii: Nu exista.
Familia: Boraginaceae
Denumiri populare: Barba-tatei, Borocioc, Iarba-taratoare, Gavat, Iarba-neagra, Lutatina, Nadai, Radacina-neagra, Tatana.
Ecologia si raspandirea:Creste pe campii unde este umezeala, la margini de camp, in santuri umede si de-a lungul apelor. O putem gasi si pe langa garduri si pe grohotisuri de panta, inflorind pe tot parcursul verii.
Perioada de vegetatie:
Frunzele sunt aspre si foarte ascutite la varf. Radacina care traieste mai multi ani – in exterior este maro inchis pana la neagra, in interior alba pana la galbuie – are grosimea degetului mare, iar daca o desfaci este foarte cleioasa, unsuroasasi lipicioasa la pipait. Fiind o planta cu radacini adanci, tataneasa nu poate fi distrusa.
Perioada de recoltare:
Planta proaspata este culeasa inainte si in timpul perioadei de inflorire, din mai pana in august. Are flori rosii-violacee, cu 5 petale, tubuloase, grupate sub forma unor cozi de scorpion.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alantoina, mucilagii, glicozide, tanin, colina, ulei volatil, cicatrizant, antiinflamator, expectorant, antodiareic, antohemoragic.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Expectorante, emoliente, antitusive, calmante (datorita mucilaglilor), anticanceroase, antitumorale, cicatrizante, antiinflamatoare, astringente, decongestive, regeneratoare de tesuturi (datorita alantoinei), antispastice, antidiareice, antidizenterice, hemostatice, antimitotice, imunostimulatoare.
Recomandari:
-uz intern -bronsite, tuse spastica, pneumonie, pleurezie, astm bronsic, tuberculoza, ulcer gastric si duodenal, gastrite hiperacide, colici abdominali, boli de ficat si vezica biliara, diaree, dizenterie, hemoragii digestive, hemoroizi, circulatie periferica deficitara, purificarea sangelui, psoriazis, diabet.
-uz extern -
reaumatism, guta, artrite, spondilite, discopatii, paralizii, abcese dentare, gingivite, dureri in gat, inflamatii bucale, sinuzita, rani, arsuri, inflamatii, fracturi, contuzii, echimoze, ulceratii varicoase, furunculi, inflamatii ale incheieturilor, intepaturi de insecte, cancer de piele si mamar..
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: este folosit in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale si pleuezii. Se beau peste zi, inghititura cu inghititura, 2-4 cesti. Pentru a combate ulcerul gastric se recomanda un amestec de plante pentru ceai: 100 grame tataneasa, 50 grame de filimica si 50 grame de troscot.
- uz extern -
Abcese dentare: gargara cu decoct din 4-5 linguri de radacini maruntite la o cana de apa.
Arsuri: bai locale sau comprese cu decoct preparat din 4-5 linguri de radacina la o cana de apa.
Contuzii: bai locale sau cataplasme cu decoct din 4-5 linguri radacina de tataneasa la o cana apa.
Cicantrizant in rani usoare: bai locale si comprese cu decoct din 4 linguri radacini la cana.
Gastrite hiperacide sau ulcere: decoct din 1-2 lingurite radacina la o cana apa, 2-3 cani pe zi.
Hemoroizi: bai locale sau cataplasme cu decoct preparat din 4-5 linguri radacina la o cana apa.
Badijonari cu tinctura: 20 g radacina de tataneasa maruntita macerata 8 zile in 100 ml alcool.
Terci: compresele calde cu terci ajuta la tumefierile la glezne si la inchieturile mainilor, in ulcer varicos, in tumefierile reumatice ale muschilor, in noduri de artrita, in umflaturi, in dureri de ceafa, in inflamatii ale pielii piciorului si calmeaza durerile dupa amputari.
Tinctura: se folosesc comprese impotriva reumatismului si a inflamatiilor articulare, rani de tot felul, contuzii, hematoame si fracturi.
Preparare:
Ceai de radacini: Se pun peste noapte la rece 2 lingurite de radacini taiate marunt de 1/4 litru de apa, dimineata se incalzesc usor si se strecoara. Se beau inghititura cu inghititura
Amestec de plante pentru ceai (la ulcere gastrice): Se foloseste o lingurita cu varf din amestecul respectiv la 1/4 litru de apa, se opareste si se lasa in repaos 3 minute. Se beau cate 3-4 cesti pe parcursul zilei, calde, inghititura cu inghititura.
Comprese cu terci: Radacinile bine uscate sunt macinate fin, sunt amestecate repede intr-o ceasca cu apa foarte fierbinte si cateva picaturi de ulei alimentar pana se formeaza un terci, acesta se intinde pe o bucatica de panza, se aplica local in stare calda si se leaga.
Comprese cu frunze (proaspete): Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, se pun pe locurile afectate si se leaga.
Comprese cu frunze (oparite): Frunzele de tataneasa sunt oparite cu apa clocotita si sunt aplicate calde.
Adaos la baile complete: 500 de grame de frunze proaspete sau uscate de tataneasa se lasa peste noapte la rece in cca. 5 litri de apa. A doua zi se pune totul la fiert, iar lichidul se adauga la apa baii.
Adaos la baile de sezut: La fel ca la baile complete, insa numai 200 grame de frunze.
Tinctura de tataneasa: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pana la gat fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. Rachiul trebuie sa acopere radacinile.
Alifie de tataneasa: 4- 6 radacini (in functie de marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute in cca. 250 grame de untura curata din intestine de porc, lasate sa stea peste noapte, incalzite a doua zi, apoi filtrate si presate intr-o bucata de panza. Se introduc imediat in recipiente mici si curate si se pastreaza la frigider. Pomada poate fi intrebuintata in locul unei comprese cu terci. Este indispensabila in tratarea ranilor la oameni si animale.
Vin de tataneasa: 2-5 radacini proaspete si spalate sunt taiate fin si lasate 5-6 saptamani intr-un litru de vin alb natural. Un mijloc excelent in tratarea bolilor de plamani!
Contraindicatii: Nu exista.
Tags: tataneasa
Sunatoarea
Denumirea plantei: Sunatoarea (lat. Hypericum perforatum)
Familia: Clusiaceae
Denumiri populare: Buruiana-de-naduf, Buruiana-de-pe-rozor, Crucea-voinicului, Drobisor, Osul-iepurelui, Pojarnita
Ecologia si raspandirea:
Creste la margini de drumuri si paduri, pe dealuri si campii.
Perioada de vegetatie: Infloreste din iulie pana in septembrie.
Perioada de recoltare:
Planta atinge o inaltime de 25-60 cm, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime dalben-aurii. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic
Recomandari:
-uz intern -Ulei din sunatoare impotriva alergiilor
Infuzie din flori impotriva gastritei, se bea neindulcita.
-uz extern -
Infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor
Infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Inflamatia intestinului gros (colita): infuzie din o lingurita planta la o cana apa, se beau 2-3 cani zi.
Diskinezie biliara: infuzie din o lingurita planta la o cana de apa, 2-3 cani pe zi.
Hepatita cronica: infuzie din 2 lingurite planta la cana, se beau 2-3 cani zi.
- uz extern -
Abcese dentare: (efect calmant) gargara din 2 linguri de planta la 200 ml apa.
Tenuri uscate: comprese cu infuzie preparata din 2-3 linguri planta la cana de apa (stimuleaza tenurile ridate)
Cicantrizant in rani usoare: spalaturi sau comprese cu infuzie din 2 linguri planta la cana.
Pansamanete cu ulei de sunatoare: (20 g planta macerată 12 ore în 20 ml alcool, dupa care se adauga 200 ml ulei comestibil, se ţine pe baia de apa fiarta timp de 3 ore, iar in final se filtreaza prin tifon, presandu-se planta macerata).
Gingivită: infuzie din 2 linguri planta la 200 ml apa, se clateste gura cu ea.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1/4 litru de apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea.
Ulei de sunatoare: florile culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticluta pan la gat fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa cateva saptamani in soare sau in apropierea masinii de gatit. Dupa catva timp, uleiul capata o culoare rosie, Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazul utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in in loc de ulei de masline.
Tinctura de sunatoare: 2 maini pline de flori culese in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticla se lasa 3 saptamani la soare sau alta sursa de caldura.
Bai de sezut: 1 galeata plina de sunatoare (tulpina, frunze si flori) se lasa peste noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute.
Contraindicatii:
Este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza.
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Familia: Clusiaceae
Denumiri populare: Buruiana-de-naduf, Buruiana-de-pe-rozor, Crucea-voinicului, Drobisor, Osul-iepurelui, Pojarnita
Ecologia si raspandirea:
Creste la margini de drumuri si paduri, pe dealuri si campii.
Perioada de vegetatie: Infloreste din iulie pana in septembrie.
Perioada de recoltare:
Planta atinge o inaltime de 25-60 cm, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime dalben-aurii. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic
Recomandari:
-uz intern -Ulei din sunatoare impotriva alergiilor
Infuzie din flori impotriva gastritei, se bea neindulcita.
-uz extern -
Infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor
Infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare
Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Inflamatia intestinului gros (colita): infuzie din o lingurita planta la o cana apa, se beau 2-3 cani zi.
Diskinezie biliara: infuzie din o lingurita planta la o cana de apa, 2-3 cani pe zi.
Hepatita cronica: infuzie din 2 lingurite planta la cana, se beau 2-3 cani zi.
- uz extern -
Abcese dentare: (efect calmant) gargara din 2 linguri de planta la 200 ml apa.
Tenuri uscate: comprese cu infuzie preparata din 2-3 linguri planta la cana de apa (stimuleaza tenurile ridate)
Cicantrizant in rani usoare: spalaturi sau comprese cu infuzie din 2 linguri planta la cana.
Pansamanete cu ulei de sunatoare: (20 g planta macerată 12 ore în 20 ml alcool, dupa care se adauga 200 ml ulei comestibil, se ţine pe baia de apa fiarta timp de 3 ore, iar in final se filtreaza prin tifon, presandu-se planta macerata).
Gingivită: infuzie din 2 linguri planta la 200 ml apa, se clateste gura cu ea.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1/4 litru de apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea.
Ulei de sunatoare: florile culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticluta pan la gat fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa cateva saptamani in soare sau in apropierea masinii de gatit. Dupa catva timp, uleiul capata o culoare rosie, Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazul utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in in loc de ulei de masline.
Tinctura de sunatoare: 2 maini pline de flori culese in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticla se lasa 3 saptamani la soare sau alta sursa de caldura.
Bai de sezut: 1 galeata plina de sunatoare (tulpina, frunze si flori) se lasa peste noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute.
Contraindicatii:
Este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza.
Tags: sunatoarea
http://www.scoalaesoterica.blogspot.com/
http://www.craciunul-carteacraciunului.blogspot.com/
Splinuta
Denumirea plantei: Splinuta (lat. Solidago virga-aurea)
Familia:
Denumiri populare: Floare-boiereasca, Floare-buiaca, Manunchi, Smeoaica, Splinarita, Varga-de-aur
Ecologia si raspandirea:
Aceasta planta medicinala se gaseste la margini de paduri, in santuri cu apa, pe povirnisuri si locuri defrisate de padure. Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge la o inaltime de cca. 80 centimetri.
Perioada de vegetatie:
Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge la o inaltime de cca. 80 centimetri.
Perioada de recoltare:
Florile se pot aduna din iulie pina in octombrie.
Afectiuni pentru care se recomanda: Boli si hemoragii intestinale, boli renale.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: se amesteca splinuta, dragaica si urzica-moarta-galbena in parti egale, se bea 3-4 cesti in timpul zilei, in inghitituri mici. Ceaiul de splinuta ar trebui consumat neaparat in cazul unor deceptii si al starilor sufletesti stresante.
Preparare:
Ceai: se opareste 1 lingurita (cu varf) de splinuta cu 1/4 litru de apa si se lasa putin sa stea.
Contraindicatii:
Nu exista.
Familia:
Denumiri populare: Floare-boiereasca, Floare-buiaca, Manunchi, Smeoaica, Splinarita, Varga-de-aur
Ecologia si raspandirea:
Aceasta planta medicinala se gaseste la margini de paduri, in santuri cu apa, pe povirnisuri si locuri defrisate de padure. Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge la o inaltime de cca. 80 centimetri.
Perioada de vegetatie:
Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge la o inaltime de cca. 80 centimetri.
Perioada de recoltare:
Florile se pot aduna din iulie pina in octombrie.
Afectiuni pentru care se recomanda: Boli si hemoragii intestinale, boli renale.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: se amesteca splinuta, dragaica si urzica-moarta-galbena in parti egale, se bea 3-4 cesti in timpul zilei, in inghitituri mici. Ceaiul de splinuta ar trebui consumat neaparat in cazul unor deceptii si al starilor sufletesti stresante.
Preparare:
Ceai: se opareste 1 lingurita (cu varf) de splinuta cu 1/4 litru de apa si se lasa putin sa stea.
Contraindicatii:
Nu exista.
Tags: splinuta
Salvia, Jalesul
Denumirea plantei: Salvia (lat. Salvia officinalis)
Familia: Labiatae
Denumiri populare: Salvie-de-gradina, Jales-de-gradina, Jale, Jales-bun, Salvir.
Ecologia si raspandirea:
Creste spontan pe terenuri uscate si pietroase, pe pasuni si povarnisuri. Se cultiva in gradini, atinge o inaltime de 30-70 cm, florile ei violete sunt dispuse vertical, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sunt opozite, alb-lanoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Pentru a o feri de ger, se acopera cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila.
Perioada de vegetatie: Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Perioada de recoltare:
Se face la inceputul infloririi (mai-iunie) prin taierea varfurilor verzi sau adunarea frunzelor de 2-3 ori pe vara, intre lunile iunie-septembrie. Se usuca natural la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Astrigente, antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, calmante ale sistemului nervos, antiasmatice, expectorante, antispastice, bronsice, diuretice, stomahice, digestive, colerice, antidiareice.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Hepatice, icter, dischinezie biliara, colite, balonari abdominale; farigite, laringite, astm, bronsite cronice, gripa, tuse, raguseala, pneumonie, oprirea transpiratiei nocturne; afectiuni vasculare, hipertensiune; cistite, tulburari ale ciclului menstrual, menstruatii neregulate, menopauza, vaginita atrofica, favorizeaza conceptia si combate sterilitatea; astenie, dureri de cap, insomnii, depresii psihice, oboseala.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: ceai de salvie baut mai des, fortifica intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efec favorabil asupra paraliziilor.
Se administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor. In afectiunile acestea , se beau 2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic asupra ficatului bolnav, inlaturand balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului.
Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din apartul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mancare si combate tulburarile intestinale si diareea. Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie faramitate cat de marunt.
- uz extern -
Ceai: se recomanda in mod deosebit in amigdalite, boli de gat, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitati bucale.
O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care sangereaza, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie.
Baie de sezut: foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din cand in cand cate o baie de sezut cu salvie.
Preparare:
Infuzie: se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin.
Otet de salvie: se umple o sticla pana in gat (fara a o indesa) cu flori de salvie-de-camp, se toarna deasupra otet natural in asa fel incat sa acopere florile si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura.
Baie de sezut: se pun de 2 ori 2 maini pline cu frunze peste noapte in apa rece la macerat. A doua zi, totul se incalzeste pana da in clocot, iar extractul incalzit se adauga la apa de baie.
Contraindicatii:
La femeile cu o constitutie uscativa, cu o vitalitate slaba, salvia nu se administreaza pe perioade mai lungi de doua saptamani, urmate de doua saptamani de pauza, deoarece poate avea drept reactii secundare nedorite scaderea apetitului alimentar, o usoara deshidratare si constipatie. Femeile care alapteaza nu trebuie sa ia aceste produse, deoarece le micsoreaza secretia lactata.
Familia: Labiatae
Denumiri populare: Salvie-de-gradina, Jales-de-gradina, Jale, Jales-bun, Salvir.
Ecologia si raspandirea:
Creste spontan pe terenuri uscate si pietroase, pe pasuni si povarnisuri. Se cultiva in gradini, atinge o inaltime de 30-70 cm, florile ei violete sunt dispuse vertical, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sunt opozite, alb-lanoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Pentru a o feri de ger, se acopera cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila.
Perioada de vegetatie: Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Perioada de recoltare:
Se face la inceputul infloririi (mai-iunie) prin taierea varfurilor verzi sau adunarea frunzelor de 2-3 ori pe vara, intre lunile iunie-septembrie. Se usuca natural la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Astrigente, antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, calmante ale sistemului nervos, antiasmatice, expectorante, antispastice, bronsice, diuretice, stomahice, digestive, colerice, antidiareice.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Hepatice, icter, dischinezie biliara, colite, balonari abdominale; farigite, laringite, astm, bronsite cronice, gripa, tuse, raguseala, pneumonie, oprirea transpiratiei nocturne; afectiuni vasculare, hipertensiune; cistite, tulburari ale ciclului menstrual, menstruatii neregulate, menopauza, vaginita atrofica, favorizeaza conceptia si combate sterilitatea; astenie, dureri de cap, insomnii, depresii psihice, oboseala.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai: ceai de salvie baut mai des, fortifica intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efec favorabil asupra paraliziilor.
Se administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor. In afectiunile acestea , se beau 2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic asupra ficatului bolnav, inlaturand balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului.
Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din apartul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mancare si combate tulburarile intestinale si diareea. Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie faramitate cat de marunt.
- uz extern -
Ceai: se recomanda in mod deosebit in amigdalite, boli de gat, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitati bucale.
O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care sangereaza, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie.
Baie de sezut: foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din cand in cand cate o baie de sezut cu salvie.
Preparare:
Infuzie: se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin.
Otet de salvie: se umple o sticla pana in gat (fara a o indesa) cu flori de salvie-de-camp, se toarna deasupra otet natural in asa fel incat sa acopere florile si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura.
Baie de sezut: se pun de 2 ori 2 maini pline cu frunze peste noapte in apa rece la macerat. A doua zi, totul se incalzeste pana da in clocot, iar extractul incalzit se adauga la apa de baie.
Contraindicatii:
La femeile cu o constitutie uscativa, cu o vitalitate slaba, salvia nu se administreaza pe perioade mai lungi de doua saptamani, urmate de doua saptamani de pauza, deoarece poate avea drept reactii secundare nedorite scaderea apetitului alimentar, o usoara deshidratare si constipatie. Femeile care alapteaza nu trebuie sa ia aceste produse, deoarece le micsoreaza secretia lactata.
Rostopasca
Denumirea plantei: Rostopasca (lat. Chelidonium majus)
Familia: Papaveraceae
Denumiri populare: Ai-de-padure, Buruiana-de-cele-sfinte, Crucea-voinicului, Iarba-de-negi, Iarba-randunicii
Ecologia si raspandirea:
Rostopasca creste prin gradini, prin vecinatatea gardurilor, a zidurilor, precum si livezile sudice. Oricat de secetoasa ar fi vara, din planta tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, in cantitati suficiente.
Perioada de vegetatie:
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o inaltime intre 30-80 cm. Infloreste, incepand cu luna mai, pe tot parcursul verii, pana-n toamna. Frunzele sale zimtate si se aseamana cu cele de stajar. Din tulpina si rizom izvoreste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa.
Perioada de recoltare:
Se face in timpul infloririi, – aprilie-septembrie -. Se aduna partile verzi ale plantei. Se usuca la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide. Stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ si narcotic al centrilor nervosi superiori, antitumoral dezinfectant si cicatrizant.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Actiuni hepatice (hepatita acuta si cronica, ciroza), tuse spastica si convulsiva, astm bronsic, stimuleaza respiratia, reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, insuficienta cardiaca, arterita, litiaza biliara, dischinezie biliara, colici abdominali, constipatie, combate cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, inlatura icterul, trateaza hemoroizii.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:- uz intern -
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
- uz extern -
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se bea cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.
Ecologia si raspandirea:
Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspandita. Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput drept o tulpina florala mica este in realitate un ovar de fruct hipogin care, se umfla dupa inflorire, se decoloreaza si creste in lungime. Toamna sunt eliberate semintele inconjurate in abundenta de bumbac.
Perioada de vegetatie:
Planta infloreste si rodeste destul de puternic. Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tasnesc la plesnire seminte pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului.
Perioada de recoltare:
Se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc – de altfel, ea se rupe foarte usor – pentru a forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cat este in stare proaspata.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Toata planta. Toate aceste specii de pufulita au, in linii mari, aceleasi proprietati terapeutice – fapt demonstrat prin compozitia lor chimica foarte asemanatoare si prin studiile de laborator care au pus in evidenta eficienta lor in aceleasi boli.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital, renal; hepatita virala (A, B, C); ulcer gastro-duodenal; cistita, nefrita, litiaza urinara.
Recomandari:
- Tinctura din planta de pufulita pentru adenom de prostata; hepatita virala
Cu exceptia bolilor hepatice foarte grave si a celor tumorale, maligne, este forma ideala de administrare a acestei plante, intrucat pe de o parte, extrage foarte bine principiile active, iar pe de alta parte, este rapid asimilata de organism, avand efecte imediate.
Adenom de prostata – se foloseste tinctura, care este forma de administrare cu cele mai rapide rezultate. Se ia o lingurita in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul este de lunga durata: minimum trei luni.
Hepatita virala de tip A, B, C, hepatita cronica evolutiva, ciroza – In bolile hepatice, pufulita este foarte eficienta in combinatie cu plantele amare, care-i potenteaza foarte mult actiunea favorabila asupra ficatului. In hepatita de toate tipurile se foloseste o combinatie in proportii egale de tinctura de pufulita si rostopasca (se obtine in acelasi mod ca si cea de pufulita), din care se ia o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de fiecare masa. In fazele precirotice si in ciroza se administreaza pulberea de pufulita, combinata in proportii egale cu anghinare (Cinara scolymus) si pelin (Artemisia bsinthium) – cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
- Pulbere fina din planta de pufulita impotriva bolilor de ficat in forma avansata: se foloseste mai ales in bolile de ficat in forma avansata, cand nu este permis alcoolul.
- Infuzie din pufulita pentru cancerul de prostata, rectal, genital, scrotal; ulcer gasto-duodenal.
Este utilizata mai ales in tratarea afectiunilor tumorale, in special cele cu localizare in zona rinichilor, pe traiectul urinar sau la prostata. Adjuvant in cancerul de prostata, scrotal, genital, renal – infuzia de pufulita (preparata prin macerare combinata cu infuzare) are efecte imunostimulente si antitumorale, manifestate mai ales asupra aparatului genital si urinar. Se administreaza infuzie de pufulita, in cure de lunga durata (minimum jumatate de an), cate trei cani pe zi, pe stomacul gol.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele – se beau 2 – cesti de infuzie de pufulita pe parcursul unei zile.
In cistita, nefrita, pielo-nefrita si litiaza urinara, pufulita este foarte eficienta in asociere cu ghimpele.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
Tinctura
Se obtine din pulberea plantei uscate (prin macinarea cu rasnita electrica de cafea), cu care se umple pe jumatate un borcan, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrarea se face pe stomacul gol: de patru ori pe zi se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau in piua, si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi. Planta se tine sub limba timp de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Infuzia
Se opareste 1 lingurita cu varf de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi – prima dimineata, pe stomacul gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.
Contraindicatii:Nu exista.
Denumirea plantei: Porumbul (lat. Zea maya)
Familia: Poaceae
Denumiri populare: Cucuruz, Papusoi, Cocenasi, Malai, Colibas
Ecologia si raspandirea:
Porumbul este o planta ierboasa, cu tulpina dreapta, avand frunze lungi, ce inconjoara cu baza lor tulpina. Inflorescenta femeiasca este dispusa intr-un spic cilindric (stiuletele) este acoperit cu 4-9 bractee din care ies numeroase stile filiforme, foarte lungi, matasoase, verzi-rosietice, toate la un loc formand “matasea porumbului”. Florele barbatesti sunt asezate la varful tulpinii. Infloreste in lunile iunie-iulie.
Perioada de vegetatie: Perioada de inflorire – iunie-iulie.
Perioada de recoltare:
In timpul inflorii, din tecile lungi si ascutite ale frunzelor atarna in afara stigmatelor sale filiforme. Ele se numesc si matasea-porumbului si constituie partea cea mai curativa a plantei. Matasea-porumbului este taiata inaintea polenizarii si uscata rapid la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Boli cronice, afectiuni cardiovasculare, obezitate; daca este nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un mijloc eficient in cura de slabire.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Diuretic, endeme, nefrita, catar vazical, artrita, reumatism, incontinenta urinara, colici renali.
Recomandari:
-uz intern -Calmant in cistite cronice si metrite, puternic diuretic, colagog, hemostatic.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Stimularea diurezei: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Calculi biliari: infuzie din 2 linguri matase porumb la o cana de apa, se bea cate o lingura la 3 ore.
Cistita, infectii urinare, colici nefretice, uretrite: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Colica renala: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2 cani pe zi, una dimineata, cu o ora inainte de micul dejun, iar alta în cursul zilei.
Insuficienta renala (uremie): infuzie din o lingurita matase de porumb la cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu varf) de matasea-porumbului cu 1/4 litru de apa fierbinte. Se lasa putin in repaos, nu se indulceste.
Contraindicatii: Nu exista.
Familia: Papaveraceae
Denumiri populare: Ai-de-padure, Buruiana-de-cele-sfinte, Crucea-voinicului, Iarba-de-negi, Iarba-randunicii
Ecologia si raspandirea:
Rostopasca creste prin gradini, prin vecinatatea gardurilor, a zidurilor, precum si livezile sudice. Oricat de secetoasa ar fi vara, din planta tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, in cantitati suficiente.
Perioada de vegetatie:
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o inaltime intre 30-80 cm. Infloreste, incepand cu luna mai, pe tot parcursul verii, pana-n toamna. Frunzele sale zimtate si se aseamana cu cele de stajar. Din tulpina si rizom izvoreste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa.
Perioada de recoltare:
Se face in timpul infloririi, – aprilie-septembrie -. Se aduna partile verzi ale plantei. Se usuca la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide. Stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ si narcotic al centrilor nervosi superiori, antitumoral dezinfectant si cicatrizant.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Actiuni hepatice (hepatita acuta si cronica, ciroza), tuse spastica si convulsiva, astm bronsic, stimuleaza respiratia, reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, insuficienta cardiaca, arterita, litiaza biliara, dischinezie biliara, colici abdominali, constipatie, combate cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, inlatura icterul, trateaza hemoroizii.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:- uz intern -
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
- uz extern -
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se bea cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.
Tags: rostopasca
Pufulita cu flori mici
Denumirea plantei: Pufulita cu flori mici (lat. Epilobium parviflorum), Pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), Pufulita-lanceolata (Epilobium lanceolatum), Pufulita-de-colina (Epilobium collinum), Pufulita-de-mlastina (Epilobium palustre), Pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri), Pufulita-alpina (Epilobium anagallidifolium)
Ecologia si raspandirea:
Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspandita. Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput drept o tulpina florala mica este in realitate un ovar de fruct hipogin care, se umfla dupa inflorire, se decoloreaza si creste in lungime. Toamna sunt eliberate semintele inconjurate in abundenta de bumbac.
Perioada de vegetatie:
Planta infloreste si rodeste destul de puternic. Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tasnesc la plesnire seminte pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului.
Perioada de recoltare:
Se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc – de altfel, ea se rupe foarte usor – pentru a forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cat este in stare proaspata.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Toata planta. Toate aceste specii de pufulita au, in linii mari, aceleasi proprietati terapeutice – fapt demonstrat prin compozitia lor chimica foarte asemanatoare si prin studiile de laborator care au pus in evidenta eficienta lor in aceleasi boli.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital, renal; hepatita virala (A, B, C); ulcer gastro-duodenal; cistita, nefrita, litiaza urinara.
Recomandari:
- Tinctura din planta de pufulita pentru adenom de prostata; hepatita virala
Cu exceptia bolilor hepatice foarte grave si a celor tumorale, maligne, este forma ideala de administrare a acestei plante, intrucat pe de o parte, extrage foarte bine principiile active, iar pe de alta parte, este rapid asimilata de organism, avand efecte imediate.
Adenom de prostata – se foloseste tinctura, care este forma de administrare cu cele mai rapide rezultate. Se ia o lingurita in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul este de lunga durata: minimum trei luni.
Hepatita virala de tip A, B, C, hepatita cronica evolutiva, ciroza – In bolile hepatice, pufulita este foarte eficienta in combinatie cu plantele amare, care-i potenteaza foarte mult actiunea favorabila asupra ficatului. In hepatita de toate tipurile se foloseste o combinatie in proportii egale de tinctura de pufulita si rostopasca (se obtine in acelasi mod ca si cea de pufulita), din care se ia o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de fiecare masa. In fazele precirotice si in ciroza se administreaza pulberea de pufulita, combinata in proportii egale cu anghinare (Cinara scolymus) si pelin (Artemisia bsinthium) – cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
- Pulbere fina din planta de pufulita impotriva bolilor de ficat in forma avansata: se foloseste mai ales in bolile de ficat in forma avansata, cand nu este permis alcoolul.
- Infuzie din pufulita pentru cancerul de prostata, rectal, genital, scrotal; ulcer gasto-duodenal.
Este utilizata mai ales in tratarea afectiunilor tumorale, in special cele cu localizare in zona rinichilor, pe traiectul urinar sau la prostata. Adjuvant in cancerul de prostata, scrotal, genital, renal – infuzia de pufulita (preparata prin macerare combinata cu infuzare) are efecte imunostimulente si antitumorale, manifestate mai ales asupra aparatului genital si urinar. Se administreaza infuzie de pufulita, in cure de lunga durata (minimum jumatate de an), cate trei cani pe zi, pe stomacul gol.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele – se beau 2 – cesti de infuzie de pufulita pe parcursul unei zile.
In cistita, nefrita, pielo-nefrita si litiaza urinara, pufulita este foarte eficienta in asociere cu ghimpele.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
Tinctura
Se obtine din pulberea plantei uscate (prin macinarea cu rasnita electrica de cafea), cu care se umple pe jumatate un borcan, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrarea se face pe stomacul gol: de patru ori pe zi se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau in piua, si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi. Planta se tine sub limba timp de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Infuzia
Se opareste 1 lingurita cu varf de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi – prima dimineata, pe stomacul gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.
Contraindicatii:Nu exista.
Tags: pufulita cu flori mici
Porumbul
Denumirea plantei: Porumbul (lat. Zea maya)
Familia: Poaceae
Denumiri populare: Cucuruz, Papusoi, Cocenasi, Malai, Colibas
Ecologia si raspandirea:
Porumbul este o planta ierboasa, cu tulpina dreapta, avand frunze lungi, ce inconjoara cu baza lor tulpina. Inflorescenta femeiasca este dispusa intr-un spic cilindric (stiuletele) este acoperit cu 4-9 bractee din care ies numeroase stile filiforme, foarte lungi, matasoase, verzi-rosietice, toate la un loc formand “matasea porumbului”. Florele barbatesti sunt asezate la varful tulpinii. Infloreste in lunile iunie-iulie.
Perioada de vegetatie: Perioada de inflorire – iunie-iulie.
Perioada de recoltare:
In timpul inflorii, din tecile lungi si ascutite ale frunzelor atarna in afara stigmatelor sale filiforme. Ele se numesc si matasea-porumbului si constituie partea cea mai curativa a plantei. Matasea-porumbului este taiata inaintea polenizarii si uscata rapid la umbra.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Boli cronice, afectiuni cardiovasculare, obezitate; daca este nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un mijloc eficient in cura de slabire.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Diuretic, endeme, nefrita, catar vazical, artrita, reumatism, incontinenta urinara, colici renali.
Recomandari:
-uz intern -Calmant in cistite cronice si metrite, puternic diuretic, colagog, hemostatic.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Stimularea diurezei: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Calculi biliari: infuzie din 2 linguri matase porumb la o cana de apa, se bea cate o lingura la 3 ore.
Cistita, infectii urinare, colici nefretice, uretrite: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Colica renala: infuzie din o lingurita matase la o cana de apa, se beau 2 cani pe zi, una dimineata, cu o ora inainte de micul dejun, iar alta în cursul zilei.
Insuficienta renala (uremie): infuzie din o lingurita matase de porumb la cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu varf) de matasea-porumbului cu 1/4 litru de apa fierbinte. Se lasa putin in repaos, nu se indulceste.
Contraindicatii: Nu exista.
Tags: porumbul
Podbalul
Denumirea plantei: Podbalul (lat. Tussilago farfara)
Familia: Compositae
Denumiri populare: Bruscanis, Brustan, Brustur-alb, Brustur-de-rau, Gusa-gainii, Limba-vecinei
Ecologia si raspandirea:
Pe soluri umede, povarnisuri plesuve, ogoare paraginite, se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din pamant cu mult inaintea frunzelor. Podbalul ii prieste numai pamantul argilos, lutos.
Perioada de vegetatie:
Infloreste primavara inca inaintea formarii si aparitiei frunzelor.
Perioada de recoltare:
In luna mai, cand apar frunzele lanoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca verdeata pentru supa si salata de primavara. Intrucat frunzele contin mai multe substanta active decat florile, sunt culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Emoliente, expectorante, pectorale, antispastic-bronsice, antitusive, antiseptic al aparatului respirator, secretolitice, diuretice, sudorifice, depurative, tonic-aperitive, antiscorbutice, colagoge, antiinflamatoare, vulnerare, astringente.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Bronsite cronice si tabagice, astm bronsic, pleurezie, emfizem pulmonar, gripa, guturai, tuse uscata si convulsiva, laringite, traheite, faringite, amigdalite, raguseala, silicoza pulmonara, tuberculoza, afectiuni renale si genitale, rahitism la copii, scrofuloza, flebita, edeme la membrele inferioare cu flebite, plagi, rani superficiale, erizipel, abcese, taieturi, ulceratii, ulcer scrofulos, inflamatii, intepaturi de insecte.
Recomandari:
-uz intern -Ceai amestecat cu miere, sirop din frunze
-uz extern -
Comprese cu terci.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai expectorant: amestecati flori si frunze de podbal, flori de lumanarica, cuscrisor (numit si mierea-ursului sau plumanarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti egale. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc. Se beau zilnic, calda, inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere.
Inhalare: vaporii de podbal, atat de la flori cat si de la frunze, trebuie inhalatii de mai multe ori pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie sufocanta.
Siropul: care ni-l putem prepara din frunze de podbal este foarte bun in bronsite si alte afectiuni pulmonare.
Astm, in afectiunile permanente ala bronhiilor si ale fumatorilor: sunt de mare folos, primavara, 2-3 lingurite de suc de podbal proaspat stors turnate intr-o cana cu supa limpede de carne sau cu lapte cald..
- uz extern -
Terci: frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala grea de plamani, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturii vinetii.
Comprese: compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt utilizate in ulcerul scrufulos.
Picioarele umflate: ar trebui scaldate mai des intr-o fiertura preparata din frunze de podbal.
Flebite: se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobitesi smantana proaspata, care se aplica pe portiunile imflamate si se leaga usor cu o bucata de panza.
Sucul stors proaspat: din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace in durerile de urechi.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se foloseste 1 lingurita cu varf de flori (mai tarziu, cand apar si frunzele, se pun flori si frunze amestecate in parti egale) la 1/4 litru de apa, se opareste doar si se lasa putin repaos.
Comprese: frunzele proaspete se zdrobesc si se freaca pana iese un terci care se aplica sub forma de comprese.
Inhalatie: se opareste 1 lingurita cu varf de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o carpa. Se repeta de mai multe ori pe zi.
Bai de picioare: 2 maini pline de frunze de podbal se fierb intr-o cantitate de apa corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii – 20 minute.
Suc proaspat: se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.
Siropul: Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pana ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de ceolofan si se pune in gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamant. Se aseaza o scandura deasupra si se acopera cu pamant. Caldura constanta starneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamani se dezgroapa, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gatul lat. Aceste sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de gripa. Se ia cu lingurita.
Contraindicatii: Nu exista.
Familia: Compositae
Denumiri populare: Bruscanis, Brustan, Brustur-alb, Brustur-de-rau, Gusa-gainii, Limba-vecinei
Ecologia si raspandirea:
Pe soluri umede, povarnisuri plesuve, ogoare paraginite, se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din pamant cu mult inaintea frunzelor. Podbalul ii prieste numai pamantul argilos, lutos.
Perioada de vegetatie:
Infloreste primavara inca inaintea formarii si aparitiei frunzelor.
Perioada de recoltare:
In luna mai, cand apar frunzele lanoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca verdeata pentru supa si salata de primavara. Intrucat frunzele contin mai multe substanta active decat florile, sunt culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Emoliente, expectorante, pectorale, antispastic-bronsice, antitusive, antiseptic al aparatului respirator, secretolitice, diuretice, sudorifice, depurative, tonic-aperitive, antiscorbutice, colagoge, antiinflamatoare, vulnerare, astringente.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Bronsite cronice si tabagice, astm bronsic, pleurezie, emfizem pulmonar, gripa, guturai, tuse uscata si convulsiva, laringite, traheite, faringite, amigdalite, raguseala, silicoza pulmonara, tuberculoza, afectiuni renale si genitale, rahitism la copii, scrofuloza, flebita, edeme la membrele inferioare cu flebite, plagi, rani superficiale, erizipel, abcese, taieturi, ulceratii, ulcer scrofulos, inflamatii, intepaturi de insecte.
Recomandari:
-uz intern -Ceai amestecat cu miere, sirop din frunze
-uz extern -
Comprese cu terci.
Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Ceai expectorant: amestecati flori si frunze de podbal, flori de lumanarica, cuscrisor (numit si mierea-ursului sau plumanarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti egale. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc. Se beau zilnic, calda, inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere.
Inhalare: vaporii de podbal, atat de la flori cat si de la frunze, trebuie inhalatii de mai multe ori pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie sufocanta.
Siropul: care ni-l putem prepara din frunze de podbal este foarte bun in bronsite si alte afectiuni pulmonare.
Astm, in afectiunile permanente ala bronhiilor si ale fumatorilor: sunt de mare folos, primavara, 2-3 lingurite de suc de podbal proaspat stors turnate intr-o cana cu supa limpede de carne sau cu lapte cald..
- uz extern -
Terci: frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala grea de plamani, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturii vinetii.
Comprese: compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt utilizate in ulcerul scrufulos.
Picioarele umflate: ar trebui scaldate mai des intr-o fiertura preparata din frunze de podbal.
Flebite: se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobitesi smantana proaspata, care se aplica pe portiunile imflamate si se leaga usor cu o bucata de panza.
Sucul stors proaspat: din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace in durerile de urechi.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se foloseste 1 lingurita cu varf de flori (mai tarziu, cand apar si frunzele, se pun flori si frunze amestecate in parti egale) la 1/4 litru de apa, se opareste doar si se lasa putin repaos.
Comprese: frunzele proaspete se zdrobesc si se freaca pana iese un terci care se aplica sub forma de comprese.
Inhalatie: se opareste 1 lingurita cu varf de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o carpa. Se repeta de mai multe ori pe zi.
Bai de picioare: 2 maini pline de frunze de podbal se fierb intr-o cantitate de apa corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii – 20 minute.
Suc proaspat: se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.
Siropul: Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pana ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de ceolofan si se pune in gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamant. Se aseaza o scandura deasupra si se acopera cu pamant. Caldura constanta starneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamani se dezgroapa, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gatul lat. Aceste sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de gripa. Se ia cu lingurita.
Contraindicatii: Nu exista.
Tags: podbalul
